Acum citesti
București, oraș jegos

Probabil este clar pentru mulți că scriu acest articol imediat după întoarcerea dintr-o tură. Da, confirm, căci vreau să-mi aștern gândurile și părerile despre orașul în care m-am născut și în care trăiesc, un oraș care nu-mi oferă mare lucru deși are pretenții de capitală europeană. Ce glumă bună!

Multora le este familiar faptul că mult lăudata capitală este de fapt un coșmar de proporții cosmice, mai ales în sezonul rece. Nu doar din punct de vedere logistic. Exceptând ambuteiajele, șoferii disperați și nervoși asemenea unor șobolani înfometați în căutarea unei bucăți de pâine, aerul de doi bani pe care suntem obligați să-l respirăm sau câinii de care trebuie să te ferești dacă ții la integritatea ta corporală, luăm în piept tot jegul care iarna este mai prezent ca oricând pe străzi. Și aici nu mă refer la gunoaiele aruncate de nesimțiți pe geamul automobilului, ci la acel praf amestecat cu pământ, la resturile de la noxele automobilelor și la ulei care-ți pătează hainele fără drept de apel, omniprezente exact în această formulă fatală.

bucuresti_jegos
Odată intrat în oraș, pe stradă nu prea ai loc de autobuze, căci sunt foarte apropiate de bordură. Pe pistele de biciclete se vede prea bine cum stau treburile. Ce zi frumoasă pentru pedalat!

De asemenea, bălțile de pe marginea drumurilor, se pare, vor constitui o problemă care-i va preocupa chiar și pe nepoții noștri, căci foarte multe artere au fost asfaltate fără ca această problemă să se rezolve vreodată. Dacă se întâmplă să ieși din București pentru un antrenament, prin zonele limitrofe și nu te afli pe DN1, atunci fii sigur că bălțile și noroiul vor fi prietenii tăi până în primăvară, pentru că aici situația este și mai dramatică. Vara, când trece un camion pe lângă tine, iei câteva pietricele printre dinți si-ți lăcrimează ochii de la praf, însă iarna este cât de crud posibil, căci hainele ți se vor uda destul de repede dacă nu știi să te ferești, iar petele de ulei de pe drum vor rămâne drept amintire eternă pe echipamentul de iarnă.

Oricine are un prieten de la care a auzit că în țările din Vest atunci când plouă automobilul dar și pantofii îți rămân curați. Sau dacă n-ai auzit-o de la vreun prieten, cu siguranță ai experimentat-o pe propria piele. Culmea însă, România nu este o țară deșertică, dar este clar că se comit greșeli grave, principala vină purtând-o din punctul meu de vedere, constructorii: nu există un management eficient al murdăriei care rămâne în urmă, al noroiului pe care basculantele îl întind pe șosea, al cimentului căzut din cifele cu multe roți. Nu există un plan coerent de curățare al unei lucrări (da, acele lucrări când sparg băieții veseli asfaltul cu pichamărul toată noaptea pentru a repara câte ceva la conducta de apă). Nemaivorbind de sublimele momente când se descongestionează un canal înfundat și absolut tot molozul este aruncat cu multă nonșalanță în stradă. Iar acestea sunt doar câteva mențiuni, căci dezastrul a căpătat proporții colosale și numănui nu-i pare să-i pese.

Mai pune în calcul și faptul că Bucureștiul se numără printre cele mai poluate capitale din Europa, poluare produsă aparent de cei mai disperați și neînțelegători șoferi din Uniune, cu o specie de taximetriști atât de rară încât ar merita studiată pentru comportamentul deviant, încât cred că înțelegi de ce am dedicat un articol separat acestei teme.

Ce se poate face însă? Soluțiile mi se par numeroase, dar uite că o voi sări pe cea cu încurajatul mersului cu bicicleta, ca să nu se creadă că fac lobby pe un site de biciclete. În primul rând, pentru a mai descongestiona orașul, aș pune o taxă serioasă pentru cei care vin din afara Bucureștiului și vor să pătrundă în centru. Exemple există și în alte capitale europene și funcționează. Bani la buget și mai puțin trafic în oraș. Centura este aproape gata, transportul în comun devine astfel și mai eficient, benzile de RATB vor fi folosite de autobuze și troleibuze, nu de șmecheri fără răbdare. Apoi, chiar aș amenda constructorii care nu sunt în stare să respecte curățenia. Cu banii din amenzi, care să fim serioși, sunt consistenți, voi putea plăti salariile inspectorilor care ar trebui să se ocupe de aceste probleme. Constructorii au bani și-și permit să plătească? Foarte bine, cel puțin voi strânge sume importante la buget. De asemenea, obligativitatea pentru aspiratoare industriale ar trebui introduse la toate lucrările, indiferent de anvergura acestora.

Pe de altă parte să nu uităm de mașinile care curăță acest oraș. Da, acele mașini cu volan pe dreapta care par a face mereu o treabă de mântuială. Un prieten care lucra la un astfel de importator de vehicule pentru curățenie urbană, îmi spunea că șoferii nu înțeleg mare lucru din training, iar periile respective sau chiar mecanismele sunt distruse uneori într-un timp record. De ce n-ar angaja șoferi capabili firmele care se preocupă cu salubritatea orașului? Pentru că nu-i interesează, căci Primăria Capitalei doarme pe ea, nefiind afectată de jegul care nouă ne intră printre dinți când pedalăm. La fel cum nu este preocupată de niciuna din problemele de mai sus, căci contractele bănoase sunt cele care îi trezesc dimineața din pat, în niciun caz dorința de a servi cetățenii, plătitori de taxe.

Faptul că suntem luați de fraieri de peste 20 de ani încoace nu mai este un secret pentru nimeni. Ce mă intrigă însă este faptul că nu am reușit să-mi răspund la o întrebare. Se spune că un oraș oglindește caracterul oamenilor. Să fie vorba deci în cazul Bucureștiului jegos, de oamenii care-l locuiesc sau de oamenii care-l administrează?

Dragoș Mitroi
editor-in-chief FreeRider.ro

 

Vezi Comentarii (9)
  • SUBCRIE SI IASI-UL…. ACELEASI MASINI FOLOSITE PROST, ACELASI JEG, PERPETUU!
    Cand plec la tara cu bicla si a plouat in iasi sunt mai jegos decat daca ma plimbam prin localitatea de la tara!!! Sper sa confirme si altii…! Poate si din alte orase…!!! Poate schimbam ceva!!!
    Sau poate oamenii s-au obisnuit asa si se complac… plus ca sunt atatia shaormari care daca nu se duc si la buda cu masina, atunci le cad gradele de pe umar… din pacate!
    Un articol exceptional care int-adevar are legatura cu noi toti nu numai cu cei care merg pe doua roti! Nemaivorbind ca dimineta cand plec din casa trag in plamani toate noxele tuturor masinilor inmatriculate in Bulgaria sau nu, mai asiduu ca toti ceilalti participanti la trafic care ma privesc ca pe un ciudat sau ca pe un gandac de bucatarie cazut pe spate- sa ma calce, sa nu ma calce?! Sunt pentru taxe marite pentru cine vrea sa-si plimbe osanza in masina si pentru amenzi usturatoare toate masinilor care vin de pe aratura sa-si curetele rotile pe strazile din oras si nu numai! MULTUMESC!

  • Romania e o tara in care nimanui nu ii mai pasa de nimeni.
    O putem observa la orice colt de strada, in orice mijloc de transport, in orice institutie sau firma.
    E fiecare pentru el, intr-un joc de teatru dramatic, in care cel mai „jmecher” predomina si domina pe ceilalti.
    Noi ceilalti fara putere financiara si fara orice forma de influenta a politicului, ramanem umilii neputinciosi ai vietii, cerand corectitudine si implorand adevar, curatenie si onoare.
    Vor trece zeci de generatii poate, pana se va ajunge la asa ceva si pe la noi.

  • Sfatul meu, pt ca se vede ca ai avut o zi proasta…. : Relax,eventual redacteaza o scrisoare de amenintare guvernului, take it easy… si gandestete cum o sa fie pe Transfagarasan la vara..totul verde si frumos 🙂

  • Iarna si inceputul primaverii – adica pana se indura cel de sus si ne da niste ploi mai zdravene – este perioada cea mai jegoasa a anului. Eu as zice ca principalele surse sunt sarea, nisipul, clorura de calciu pe care municipalitatea o arunca pe strazi. Asa ajunge zapada din alb curat in gri mocirlos. Ar trebui ca dupa fiecare ninsoare sa fie niste masini care sa spele strazile – dar baiul e ca risca sa inghete.

    Ah, si apropo de soferi idioti de masini de salubritate. Este o imagine clasica in zona mea – atunci cand ploua apar si ei cu spalatul. Sau un altul care mergea cu periile prea sus. Nu curata nimic, dar el ii tot dadea inainte…

  • Din pacate lipsa infrastructurii determina prezenta unui fenomen pe care l-as numi „biciclisti de vreme buna”. Detin o geaca si suprapantaloni impermeabili, pe care tre’ sa recunosc ca le folosesc nu doar cand ploua. Rezultatul nu e cel mai estetic, dar cel putin cand ajung la serviciu nu arat ca dupa o coborare de downhill.

    Cand e soarele pe cer si uscat pe strada, la fiecare cateva minute dai peste un biciclist. Si cumva in tari cu o clima mult mai umeda se merge cu bicicleta zilnic. Or fi niste oameni cu o inclinatie puternica catre bicicleta, cum suntem noi romanii catre lucruri mai putin spectaculoase, cum ar fi coruptia si un bine loc meritat 4 la nivel mondial in ceea ce priveste consumul de alcool.

    Si in ciuda obstacolelor, cu stoicism, ne urcam pe bicicleta din ce in ce mai multi. Daca nu se va face ceva pentru noi, atunci poate pentru copiii nostri!

  • In alte tari se spala strazile si trotuarele zilnic…asta e motivul pentru care chiar daca ploua nu te murdaresti, ci doar te uzi.
    Pe langa spalat, bariera verde care ar fi trebuit sa protejeze Bucurestiul de praful Baraganului, nu prea mai exista, sau are brese imense.
    Si bineinteles, disciplina in constructii, in trafic si in general inexistenta genereaza muulta mizerie.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

2 + fourteen =