Arpad Kelemen, câștigătorul Dorna XCO, povestește despre cum a fost concursul

L-am contactat pe Arpad Kelemen pentru a ne povesti mai multe despre cum a fost la Dorna XCO, dat fiind faptul că a ocupat prima treaptă a podiumului. Fără să stea prea mult pe gânduri, ne-a trimis câteva rânduri despre cum s-au desfășurat ostilitățile în Moldova. Să-i dăm cuvântul:

In weekend planul a fost sa merg la concursul Pestera Romanesti MTB, 107km cu 3000m diferenta de nivel, pentru ca imi plac forte mult concursurile lungi, care sunt din ce in ce mai putine. Am rezervat cazare cumva, intr-o o casuta cu baie comuna (asta ar fi o poveste mai lunga, caci este foarte greu sa gaseste cazare acolo si nici organizatorii nu m-au ajutat). Am avut totul impachetat si pregatit, dar am avut noroc ca am observat in ultimul moment anuntul de pe pagina de facebook, cum ca ar fi urmat sa fie amanat concursul. Exact inainte am primit notificare prin facebook ca „upcoming event”. Chiar si azi, duminica, am primit notificare ca de la 10 incepe, cu toate ca acest concurs s-a amanat. Nici pana acum nu e corectata data concursului de pe facebook. Bine ca n-am pornit la drum si n-am condus 800 km degeaba.

Daca am fost odihnit si pregatit psihic si fizic pentru un concurs, n-am vrut sa stau acasa si am avut de ales intre Maratonul Baia Mare si Dorna XCO. Baia Mare e insa mult prea departe cand sambata dimineata de la 10 ai start, dar tu vineri seara dupa munca obosit esti acasa, si mai ai de condus 5 ore si jumate. Am hotarat sa merg la Dorna XCO, startul fiind de la ora 15:00. M-am gandit ca asa pot sa ajung lejer si cu famila, fara sa fiu pilot. Am montat rotile din carbon cu cauciucurile cele mai usoare,  am setat si alarma sa ne trezim dimineata, cand Melinda observa ca a aparut un post pe facebook cu programul la Dorna: startul urma sa fie de la 12:30 pentru categoria elite. Descarc fisierul regulament.pdf de pe pagina oficiala, iar acolo era trecuta ora 15. Il sun pe Vlad, sa vad daca e o greseala, caci altfel trebuia sa ma trezesc prea devreme si sa conduc 4 ore jumate sau poate chiar mai mult, caci drumul e naspa si plin cu serpentine (Cheile Bicazului, Lacul Bicaz, Valea Bistritei). Iar cu bebe n-am cum sa fac raliu… si mai trebuie sa fac si recunoastere de traseu cand ajung. Aflu de la Vlad ca nu e greseala si ca ramane asa, deoarece Stancu si Madaras au cerut sa fie startul mai devreme.  Am fost putin nervos de aceasta situatie dar din ciuda celor intamplate, tot am decis sa merg.

Pana la urma am pornit la drum dimineata cu familia si am mers pe scurtaturi prin drumuri neasfaltate ocolind astfel si Cheile Bicazului si serpentinele de 40 km de langa Lacul Bicaz, iar astfel am reusit sa ajung foarte repede.

Si sa trecem la subiect, cum a fost la Dorna XCO…

Am ajuns acolo pe la ora 9, am facut repede 2 ture de recunoastere si am observat ca traseul a suferit niste modificari fata de anul trecut, a devenit putin mai lung, cu mai multe urcari si coborari scurte. Traseul a fost simplu, usor, dar de viteza, cu foarte multe radacini. Pentru mine a fost foarte distractiv, am mers pe radacini ca nebunul. Aproape pe toata lungimea traseului a fost loc pentru depasiri, inclusiv pe coborari, ceea ce reprezinta un mare plus. Dupa recunoastere am observat ca roata din spate are joc foarte mare. Cu o zi inainte am schimbat rulmentii, dar nu avea joc, asa ca m-am pus pe reparat, iar intr-o ora am fost gata, desfacand de 4 ori butucul.

A venit si ora startului, m-am aliniat la start cu Madaras, Stancu, Coliba, Vlad si Mihai, si cu categoria de masculin 18-29. Noi am avut 6 ture, categoria 18-29, 4 ture.

S-a dat startul si chiar la prima tura am reusit sa-i depasesc pe Stancu si Madaras si pana la final am mers in frunte. Dupa mine (sper ca nu gresesc) a venit foarte aproape Roman Ionut Alexandru, castigatorul categoriei 18-29, iar datorita lui, am fost nevoit sa merg mai tare decat am vrut, ca sa nu ma prinda. 🙂 M-am simtit in forma, de mult n-am mai simtit asa ceva. Am crezut ca nu merg pe maxim, dar dupa finish, m-am uitat la ceas si am observat ca am avut pulsul mediu 169, care, in cazul meu, e record. Sunt concursuri cand nici pulsul maxim nu e asa mare. Situatia a scos diavolul din mine.

In general concursul mi-a placut, a fost organizat bine, punctul de alimentare a fost dotat bine, atmosfera a fost buna, premii bune. Pacat ca multi dintre elite au fost la Cupa Mondiala si nu au putut sa participe. Cu siguranta voi merge si la anul.

Material redactat de Arpad Kelemen.