Cine e de vină când se strică bicicleta și te rănești?

2

Răspunderea vânzătorilor și/sau a producătorilor pentru accidentele cauzate de un defect de producție al bicicletei, al unei piese sau al unui accesoriu al acesteia este un subiect mereu actual. Pentru început este important a se stabili cele două regimuri juridice aplicabile în cazul în care se observă existența unui defect de fabricație.

stricata

Primul dintre acestea face referire la răspunderea obiectivă, indiferent de culpă, a vânzătorului pentru VICIILE ASCUNSE ale bunului. Astfel, în conformitate cu reglementarea din Codul civil, vânzătorul garantează cumpărătorul contra oricăror vicii ascunse care fac bunul vândut, în acest caz bicicleta, impropriu întrebuințării la care este destinat sau care îi micșorează în asemenea măsură întrebuințarea sau valoarea încât, daca le-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi cumpărat sau ar fi plătit un preţ mai mic. Pentru a antrena răspunderea vânzătorului este necesar ca viciul (spre exemplu: ruperea sistemului pedalier, defecțiuni la rulment, prezența unor fisuri interne a manetei de frână sau a schimbătorului) să transforme bicicleta într-un bun total impropriu utilizării căreia îi este destinat în mod normal sau cel puțin să îi diminueze utilitatea.

Pe de altă parte, caracterul ascuns al viciului este determinat în funcţie de calitatea cumpărătorului şi anume aceea a unui necunoscător în domeniu sau a unui profesionist. În cazul în care cumpărătorul este un profan, se consideră că viciul este ascuns dacă nu poate fi decelat în urma unei examinări normale, având în vedere resursele personale ale acestuia, fără a fi obligat să apeleze la serviciile unui expert. Pentru un profesionist, în schimb, aprecierea aptitudinii de a descoperi existenţa unor vicii se face după criterii abstracte, şi anume, în funcţie de nivelul unui specialist fără reproş.

Ceea ce este important de reţinut este faptul că viciile ascunse îşi pierd această calitate dacă, indiferent pe ce cale, cumpărătorul află de existenţa lor la momentul cumpărării. Prin urmare, viciul trebuie să fie anterior sau contemporan vânzării şi să prezinte o anumită gravitate, deoarece consecinţele minore pot fi cu uşurinţă reparate, astfel că garanţia nu funcţionează în acest ultim caz.

În temeiul obligaţiei vânzătorului de garanție contra viciilor, cumpărătorul are la dispoziţie mijloace precum:

  • înlăturarea viciului de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia;
  • înlocuirea bunului cu un altul identic, lipsit de vicii;
  • reducerea preţului;
  • desfiinţarea contractului încheiat.

Mijloacele procesuale aflate la îndemâna cumpărătorului îşi produc efectele numai în condiţiile în care viciile ascunse descoperite sunt aduse la cunoştinţa vânzătorului într-un termen rezonabil, termenul de invocare a acestora de trei ani începând să curgă de la data descoperirii viciului sau cel mai târziu de la împlinirea unui an de la data predării bunului.

Cunoaşterea existenţei unui viciu de către vânzător poate atrage totodată, pe lângă una dintre sancţiunile amintite anterior şi acordarea de daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat.

De asemenea, subliniem faptul că, în ipoteza producerii unui accident, victima poate solicita despăgubiri în vederea reparării prejudiciilor materiale şi/sau morale pe temeiul art. 1.357 Cod Civil.

Un al doilea temei la care se poate recurge în cazul în care se descoperă existenţa unui defect al produsului este garanţia fundamentată pe OBLIGAŢIA DE SECURITATE, sarcină a tuturor producătorilor şi vânzătorilor cu privire la răspunderea pentru produsele defectuoase. În esenţă, vorbim despre o obligaţie a producătorului/vânzătorului a cărei încălcare atrage o formă de răspundere fără culpă, diferită de cea pentru vicii ascunse sau pentru răspundere delictuală.

Astfel, orice operator economic este dator să introducă pe piaţă numai produse sigure pentru viaţa, sănătatea şi securitatea persoanelor. Ce înţelegem însă prin produs sigur? Un produs care în condiţii normale de utilizare, de durată, de punere în funcţiune, de instalare şi de necesităţi de întreţinere nu prezintă niciun risc sau poate prezenta riscuri acceptabile!

Principala persoană responsabilă de asigurarea unei securităţi a produsului în cauză este producătorul. În cazul în care acesta nu poate fi identificat, răspunderea va fi antrenată, în subsidiar, în sarcina furnizorilor sau, după caz, a importatorilor.

De esenţa răspunderii pentru produse defectuoase este faptul că aceasta este instituită în favoarea oricărei persoane prejudiciate, fie că a fost sau nu parte în contractul de vânzare încheiat! Spre exemplu, deşi contractul de vânzare având drept obiect o bicicletă s-a încheiat între X și Y, accidentarea lui Z, fiica lui Y datorată unei defecţiuni la sistemul de frânare al bicicletei poate avea drept efect obligarea producătorului la acordarea de daune-interese, în condiţiile în care se dovedeşte că defecţiunea în cauză îşi are sursa în procesul de fabricare.

Pentru angajarea răspunderii producătorului însă, este necesar ca partea prejudiciată să facă dovada:

  • existenţei unui prejudiciu;
  • existenţei unui defect al produsului;
  • legăturii de cauzalitate între prejudiciu şi defect.

Prejudiciul suferit în urma accidentării poate consta în vătămarea integrităţii corporale ori sănătăţii unei persoane sau chiar decesul acesteia. Acesta este supus reparării pe calea acordării unor despăgubiri ca urmare a prejudiciilor morale sau/şi materiale în mod integral, necondiţionat de existenţa unui plafon maximal.

În ceea ce priveşte existenţa unui DEFECT al produsului, lipsurile sau deficienţele acestuia nu afectează bunul în sine, ci securitatea persoanelor implicate. Totuşi, care este sensul unui defect în acest caz? Defectul se referă la orice deficienţă a produsului, fie că este vorba despre un viciu de fabricaţie, de un defect de concepţie ori, pur şi simplu, de faptul că produsul nu oferă siguranţa la care persoana este îndreptăţită să se aştepte luând în considerare utilizările previzibile ale acestui tip de produs. Astfel, prin imposibilitatea de frânare a unei biciclete achiziţionate în urmă cu o săptămână, se remarcă o imprevizibilitate a produsului, aşteptarea firească fiind aceea ca sistemul de frânare să reziste pentru cel puţin un an.

Sub aspectul dovedirii unei legături de tip cauză-efect între defect şi producerea prejudiciului, partea vătămată poate recurge la expertize de specialitate în acest sens.

De reţinut, pentru partea prejudiciată în cazul în care invocă răspunderea pentru produsle defectuoase:

  • termenul în care se poate invoca acordarea daunelor-interese pentru repararea prejudiciului cauzat este de trei ani începând să curgă de la data la care victima a avut sau ar fi trebuit să aibă cunoştinţă de existenţa pagubei, a defectului şi a identităţii producătorului însă nu mai târziu de zece ani de la data la care produsul a fost pus în circulație de către producător.
  • instanţa competentă să judece acţiunea pentru repararea pagubelor este cea de la sediul/domiciliul pârâtului sau cea în a cărei rază teritorială s-a produs prejudiciul, în funcţie de alegerea părţii prejudiciate.
  • răspunderea pentru produsele defectuoase se aplică pagubelor generate de produsele puse în circulaţie ulterior datei de 07.06.2004.

Ca ultimă observaţie, în străinătate, se subliniază că răspunderea pentru produse defectuoase exclude celelalte regimuri de răspundere civilă, cu excepţia garanţiei pentru vicii ascunse şi a răspunderii pentru culpă.

Lungu_Carabas_Logo

CĂRĂBAȘ, LUNGU – Societate Civilă de Avocați” este o societate de avocatură lansată de curând în Cluj-Napoca. Deși societatea este nouă pe piața avocaturii, aceasta se bucură de încrederea unor clienți de renume, atât din mediul de afaceri local, cât și din rândul investitorilor străini. Cuvintele cheie ale echipei sunt determinare, performanță și rezultate, convingeri care o ghidează într-un parteneriat de succes pe care îl semnează cu fiecare client. Calitatea serviciilor profesionale recomandă societatea nu doar în Cluj-Napoca, ci și în alte orase din țară și străinătate ca un partener de încredere, care colaborează cu experți din domenii adiacente, pentru a găsi cea mai bună soluție pentru satisfacerea nevoilor și exigențelor clienților. În portofoliul societății se numără atât companii cu capital străin, societăți autohtone, organizații non-profit, cât și persoane fizice, care beneficiază de consultanță, asistență și reprezentare juridică la cele mai ridicate standarde, activitate ce acoperă o sferă largă de ramuri ale dreptului pozitiv.

2 COMENTARII

  1. […] Freerider ne vorbește, pe larg, despre cine este de vină atunci când bicicleta ta se strică, iar tu te rănești. Pentru că, într-adevăr, clinții magazinelor au drepturi clare, iar vânzătorii și producătorii au responsabilități. Despre regimurile juridice aplicabile în cazul în care se observă existența defectelor de fabricație, AICI. […]

  2. “prin imposibilitatea de frânare a unei biciclete achiziţionate în urmă cu o săptămână, se remarcă o imprevizibilitate a produsului, aşteptarea firească fiind aceea ca sistemul de frânare să reziste pentru cel puţin un an.”

    Un pic absurda aceasta asteptare ca sistemul de franare sa reziste cel putin un an…
    In functie de terenul pe care se circula cu bicicleta si de cat de mult ploua, placutele de frana se pot toci si in 100 km, deci 1 zi sau 2 de exploatare (caz intalnit la IBO 2011 cand multor concurenti li s-au tocit placutele de frana in cateva ore). Placutele se tocesc si frana poate avea de suferit din cauza asta, astfel ca ea nu va mai tine si se intampla asadar “imposibilitatea de frânare a unei biciclete achiziţionate în urmă cu o săptămână”.
    De asemenea, se poate ajunge la o astfel de imposibilitate de franare si daca proprietarul bicicletei da cu diverse spray-uri pe bicicleta (pe lant, pe bratele furcii, pe cadru) si contamineaza placutele.

LĂSAȚI UN MESAJ