Acum citesti
Mountainbike-ul universal: o încercare curajoasă sau o idee proastă?

Am vorbit în trecut despre bicicleta ideală, adaptată reliefului și traseelor din România. Astăzi, o să vă vorbesc despre un proiect personal, despre încercarea de a construit o bicicletă care să-mi deservească atât la munte, cât și în oraș. Cât de eficientă a fost sau cât de lamentabil am eșuat, vei putea citi în acest articol.

santa_1
Gara Băneasa, bună pentru omorât timpul atunci când ești în București.

Baza a fost un Santa Cruz, care trebuia să îndeplinească următoarele obiective: să mă ajute să mă deplasez prin oraș, să fie capabilă pentru street și trial, să-mi permită să pedalez la deal dar să pot participa cu ea și la concursuri de Downhill (ceea ce am și făcut). Am preferat acest cadru deoarece este relativ ușor pentru abuzurile pe care le poate suporta (2.3 kg), pentru urechile reglabile care permit mărirea ampatamentului dar și pentru aspectul simplu. Extrem de simplu și clasic. Față de vechiul Jackal, acest nou Jackal pare banal însă este cu siguranță pe placul meu și mult mai ușor decât precedentul.

santa_8
Jackal-ul cu configurația inițială. Între timp au fost schimbate furci, frâne și anvelope. La greu.

Bun, pentru a adapta acest Jackal necesităților enumerate mai sus, a trebuit să optez pentru câteva componente care să-mi faciliteze deplasarea în diverse condiții. Spre exemplu, cadrul fiind foarte mic (13.4 inch), am căutat o tijă de șa cât mai lungă, fără a o duce vreodată în limită. Totodată aceasta trebuia să fie și suficient de scurtă pentru a intra în cadru atât cât să nu deranjeze când venea vorba de trial sau street.

santa_4
Spre Comana, căci bicicleta asta a văzut și păduri, nu doar munte și oraș.

Tija de ghidon (pipa), a fost cel mai greu de găsit: pentru a urca obstacole mari, aveam nevoie de o pipă scurtă, de 60mm cu un rise mare, de 30 de grade. Pentru trial se folosesc pipe mai lungi, însă în cazul de față aveam nevoie să folosesc bicicleta și la coborâri, prin urmare trebuia să găsesc un bun echilibru între cele două dimensiuni. Doar Ritchey avea ceva similar în ofertă, prin urmare nu am stat pe gânduri și am achiziționat-o, chiar dacă prețul a fost piperat.

santa_9
Concurs de downhill, la Cheile Gărdiștei, în 2012.

Pentru furcă am apelat la Fox. Un Float cu o cursă de 140mm am considerat-o suficientă pentru a-mi de folos în majoritatea activităților. Ce-i drept, schimbă unghiurile cadrului, însă Jackal-ul sportă o furcă de până la 160mm, așadar eram în grafic. În ceea ce privește sistemul de transmisie, am optat pentru un 1×9, cu un angrenaj XT, pinioane XT și schimbător de foi cu patină scurtă și manetă Shimano Saint.

santa_6
Manifest împotriva războiului, la Belgrad.

În plus, un chainguide nu avea cum să lipsească, așadar am optat pentru o variantă mai ușoară produsă de MRP, G2. Raportul de urcare nu a fost unul prea inspirat, 32 cu 32, însă m-am descurcat. Mai dificil a fost când panta devenea abruptă, iar poziția pe bicicletă mă împiedica să mă simt bine căci era relativ compactă. Practic, îmi era destul de greu să pun presiune pe roata de față pentru a o împiedica să se ridice.

santa_3
Concurs de 4X la Snagov, 2013.

Frânele le-am tot schimbat în decursul timpului, iar după ce am trecut prin mai multe modele de la Avid, am înțeles că am nevoie de Shimano pentru această bicicletă. Iar în ceea ce privește roțile, am ales un set de jante Sunringle MTX33, suficient de rezistente la orice abuz, un butuc Shimano pentru QR15 pe față și un Hope Pro 2 pe spate, care este de altfel cel mai scump (700 de lei) și cel mai durabil butuc pe care-l avut vreodată. În plus, scoate un sunet foarte sexy, care îi anunță de departe pe cei din fața ta că urmează să vii.

santa_5
Niciun an fără consursul de downhill de la Piatra Neamț. Anvelope diferite.

Cu această configurație am reușit să fac tot ce mi-am propus, fără să mă chinui prea mult. Am realizat într-un final, după 3 ani în care am tot lucrat câte ceva la Jackal, că este cazul să mă întorc la 29er atunci când pedalez la concursuri de Cross Country, la full-ul 27.5 când pedalez pe munte sau la enduro și la 26-le de freeride atunci când merg la concursurile de downhill, deci nu m-aș mai apuca să construiesc vreodată o astfel de bicicletă.

santa_2
Am impresia că bicicleta asta se simte cel mai bine prin oraș.

Ideea Jackal-ului nu a fost una proastă, poți face câte ceva din fiecare însă fără a simți că poți forța pentru a-ți crește performanțele. Este ca și cum te-ai afla într-un Porsche, dar țintuit pe locul din dreapta. Un all-rounder pentru distracție în formă incipientă și cam atât.

santa_7
Așa arată bicicleta în ziua de astăzi și așa mi-aș dori să și rămână.

Cu Santa Cruz Jackal m-am deplasat în oraș, am participat la două concursuri de downhill, am făcut trial și am pedalat la munte pe trasee mai lungi. Prin urmare, și-a îndeplinit scopul pentru care a fost construită, deci, se pate, dar asta doar pentru că am avut voință de a o supune la toate acele probe. În prezent, am cumpărat o nouă furcă Fox, un 831 special pentru DirtJump, scumpă, care oferă o cursă de 100mm. Unghiurile bicicletei s-au schimbat din nou, iar acum mă simt mai bine pe ea ca oricând. Ce voi continua să fac cu această bicicletă vor fi ieșirile prin oraș la street și trial și poate prin dirtpark-urile din vecinătatea Bucureștiului.

În sfârșit, simt că Jackal-ul meu și-a găsit liniștea.

 

Vezi Comentarii (0)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

11 − 6 =