Competiția La Broaște desfășurată ieri, la Căldărușani, a reușit să adune aproximativ 1.400 de persoane la start, iar asta are o semnificație importantă. Lăsând la o parte succesul organizatorului, care este evident, se nasc totuși câteva întrebări: sunt mai accesibile concursurile de lângă București? Sunt mai ușor de abordat cele pe teren plat? Sau pur și simplu lumea a devenit mai leneșă? Căci foarte puține concursuri desfășurate pe munte reușesc să strângă atâția participanți la linia de start.
Deja din momentul în care am ajuns am observat puhoiul de mașini și roiurile de participanți care se încălzeau pentru a lua startul. Iar startul la Broaște este unul specatculos, căci amplasarea îți oferă posibilitatea de a te urca pe un dig și de acolo să observi șirul nesfărșit de bicicliști, unduit ca un șarpe pe câmp.
Au existat trei trasee diferite, de 17, 23, respectiv 46 de km pentru cei care au simțit că pot mai mult. Cursa la elite a fost dominată fără drept de apel de către echipa BikeXpert, formată din Marius Petrache, Dani Crista și Alexandru Stancu. Cei trei s-au plasat rapid în fruntea celorlalți și deja după primul tur de 23 de km reușiseră să obțină un avans de aproximativ 5 minute. Au fost urmați de Giant România și de un membru al echipei Focus-FreeRider. În a doua tură, avansul celor trei pistolari deja era mai mic, la final acesta fiind de două minute. Suficient însă pentru a termina cursa cu fruntea sus, dar și în stil mare: Petrache, Crista și Stancu au trecut linia de finish în același moment, iar timpii afișați pe lista finală erau identici. Inedit aș spune, căci nu-mi amintesc să mai fi avut parte de un astfel de finish. O echipă care a concurat, a dominat și a terminat unită și merită amintit faptul că Marius Petrache și Alexandru Stancu sunt mai mereu prezenți pe podiumuri în ultima perioadă.
Traseul a fost comun pe anumite porțiuni, însă lipsit de incidente atât cât am putut afla de la organizatori și participanți. Copiii au fost deliciul concursului, deoarece pe podium au urcat inclusiv fete și băieți care au concurat la categoria de vârstă, 6-9 ani. Și când îi vezi pe unii dintre cei mici că deja pedalează pe biciclete cu cadre din carbon, care de care mai dichisită și mai performantă, parcă trezește în tine speranța că mulți dintre părinți ar fi dispuși să investească în sport și în viitorul copiilor lor. Ceea ce nu poate fi decât un lucru minunat, un lucru care mă bucură nespus.
Dragoș Mitroi
Căldărușani, Ilfov
Părerea ta despre cursă este cât se poate de importantă, prin urmare te invităm să comentezi mai jos, în rubrica dedicată!
De traseul care s-a zapacit si cei care erau la standard 23 km au facut 30 pt ca nu mai era semnalizat corespunzator dc nu zice nimeni nimic?
A existat si categorie 10-13ani. Si acei copilasi au fost deliciul concursului si au urcat pe podium atat fete cat si baieti. Ce e corect nu sunt parintii lor ciclisti de performanta si nu sunt sustinuti de nici un club.
Cei „trei” domina pt ca sunt profesionisti ce participa la concursuri de amatori ….
CAND SE VA FACE DIFERENTA INTRE PROFESIONISTI SI AMATORI LA ASTFEL DE CONCURSURI ?
Sa faca categorii diferite: amatori si profesionisti
L-am auzit si pe Alex Ciocan spunand acelasi lucru …
Esti cumva la nivelul 1 si te bati cu ei? Riders Club incearca sa niveleze cumva valorile, prin aceste nivele de performanta.
Nu am spus ca ma „bat” cu ei …. mi-am spus parerea despre dominatia lor in concursurile de amatori, la acest aspect ma refer ….
Categoria pentru „profesioniști” este nivelul 1. SIngura problemă este că nu prea există profesioniști.
Adevarat! Orice amarat de bulgar sau ungur spulbera orice competitie interna.
Da! Un concurs frumos, un traseu frumos, lume multa….
Dar… Sunt multi care ar trebui sa mai invete cate ceva despre fair play. Oamenii care sunt in stare sa te darame, fara macar sa se uite inapoi sa vada daca esti ok…. Iar unii din participatii la traseul lung… Profesionistii (sa le zicem asa) care vin strigand „loc”… sau „stai pe loc” sa trec…. Nu inteleg… de ce trebuie sa ma opresc eu ca sa treaca ei? Suntem egali in concurs, macar din punctul de vedere al banilor platiti. De ce sa imi stric eu placerea concursului si sa ma opresc sau sa cad din cauza unor astfel de participanti? Totusi… nu suntem la Turul Frantei…. 🙂
Sa nu mai spun de pericolul pentru copii… pentru ca traseele s-au intalnit la sfarsit…
Mai e mult de invatat cred… Si pentru organizatori si pentru participanti…
Da, trebuie sa le faci loc fiindca nu sunteti egali in concurs: ei sunt la turul 2 si tu esti la jumatatea turului 1…
Iar ei vin la concurs ca sa isi castige o paine si tu ca sa ai un weekend frumos. Nu cred ca ti se strica placerea concursului daca te dadeai mai intr-o parte.
Si atunci de ce nu se organizeaza in reprize diferite competitia? O intrebare logica fara un raspuns logic din partea organizatorilor.
Nu sunt profesionisti, dar au antrenor si sunt sponsorizati (Bikexpert) 🙂
Mister Vlad , se pare ca se merge pe sestache . Vroiam sa zic ca a existat un mini-fail la partea de marcare traseu , dar vazand cum tentinta e spre a se baga totul sub pres/musamaliza , fail-ul pe partea de PR devine din ce in ce mai mare. Cred ca am fost pe putin 50 de oameni care am ajuns pe sosea de la traseul standard!E clar ca undeva pe traseu nu s-a observat ca marcajele nu sunt evidente!
Exsista o diferenta clara intre profesionisti si amatori: cei de la nivelul 1 sunt sportivi legitimati. Ei sunt „etaloanele” noastre in concursuri;
Eu unul de fiecare data ma uit la timpii lor si incer sa ma apropii – cat pot – ca un amator ce sunt – de ai lor.
Fiecare „5 min” mai aproape de timpul cu care s-a castigat inseamna un castig pentru cei ca noi – amtorii.
Aceasta inseamna ca „miscarea sportiva” are de castigat, putem sa vedem cum am evoluat de la an la an.
Sambata, e drept, nu s-au intamplat incidente, totusi e periculos totusi pentru cei mici. Am prins ceva copii din urma la a doua tura si normal ca am mai incetinit , in dreptul lor am pastrat si o limita de siguranta. Dar oare toti faceau la fel ? E drept, nu se poate organzia o tura total separata si cu totii ne bucuram ca toata lumea a ajuns cu bine la finish, dar un semn de intrebare ramne relativ la siguranta micilor participanti. Va rog frumos, nu o luati ca pe o critica, din pacate nici nu am idei cum am putea rezolva / trata aceasta „siguranta” .
Dar aceasta intrebare va ramane scrisa si cineva va oferi o solutie sau o va imbunatatii pe cea existenta
De ce concursurile de langa Bucuresti au mai mare „trecere” fata de cele cu adevarat MTB de la munte? Sunt doua aspecte: in primul rand distanta. Resursele de timp si bani cresc considerabil pt o deplasare la munte. Pe de alta parte, altceva e sa alergi pe plat ( +/- 30m diff nivel) si altceva e sa urci: 1200 / 1500m .EEEh ? Cei care stiu lucrul asta se uita la traseu. Cei care vad doar : „traseu scurt 30km” si nu realizeaza ca e ceva de urcat , vor impinge bicileta, iar a doua oara …nu vor mai veni, ramanand din pacate si cu un weekend stricat. Din pacate, nu suntem un popor de sportivi..Si asta e mai greu, tine de faptul cum ai fost format de mic, cate ore de educatie fizica sunt la scoala, cate scutiri iau parintii pentru cei mici la orele de sport… Poate peste 20 de ani vom fi si noi ca cei din Olanda…zilnic pe bicileta, desi nu cred ca se va intampla atat de curand 🙁
„Poate peste 20 de ani vom fi si noi ca cei din Olanda…zilnic pe bicileta, desi nu cred ca se va intampla atat de curand ” – haha ce gluma buna. Iti garantez ca nici peste 100 de ani nu o sa ne apropiem de Olanda de acum. In primul rand ne lipseste cultura bicicletei si in al doilea rand civilizatia. In Romania exista mentalitatea ca cel care foloseste bicicleta e „fomist” si n-are bani de masina. Nu am vazut pana acum o tara in care biciclistii sa fie atat de desconsiderati, marginalizati chiar oprimati pe alocuri.