Acum citesti
Cât de bun trebuie să fii pentru a deveni ciclist profesionist?

Îi știți, i-ați văzut. Fac totul să pară atât de ușor, chiar dacă știm că nenumărate ore petrecute în șa, uneori zile în șir, în condiții meteo dintre cele mai diverse, nu au cum să fie ușoare sau simple. Dar cicliștii de top o fac, lună de lună, an de an, la fiecare ediție a curselor la care participă. De aceea și iau startul în cele mai importante curse de ciclism, căci sunt cei mai buni, având statutul de profesioniști. Chiar dacă denumirea de „profesionist” este, de drept, rezervată unui număr mai restrâns de cicliști decât s-ar crede, în materialul de față nu mă voi opri asupra chestiunilor de semantică, ci asupra unora mai pragmatice. Fizicul, în speță. Exact cât de puternici, ce calități fizice și ce parametri de efort sunt, dețin și ating cicliștii profesioniști.

ciclist_profesionist_performante

Încep cu o pauză, sau, mai bine zis, cu o precizare. În materialul de față mă voi referi la cicliștii profesioniști care practică disciplinele de anduranță, adică șosea fond, contratimp, mountain bike cross-country și marathon. În principal, tiparul de efort (mai ales privind intesitatea) pentru aceste discipline este similar, diferențele făcând-o elementele de natură tehnică și specificul fiecăreia. Și tot înainte de a trece la miezul problemei, mai trebuie definite niște noțiuni.

Care este cel mai important parametru de efort?

Puterea – Mai recent, odată cu evoluția metodelor de antrenament, puterea efectivă generată de un ciclist a devenit cel mai fidel indicator al performanței de care este capabil. Puterea se măsoară în wați, iar pentru a stabili cât de puternic este un ciclist, se apelează la calculul wați/kilogram corp, raportat la un anume interval de timp (5 secunde, 1 minut, 5 minute, o oră sau durata cursei).

VO2Max – Înainte de expansiunea sistemelor de măsurare a puterii, nivelul VO2Max (V – volum, O2 – oxigen, max- maxim) indica, în mare, cât de bună este forma fizică a unui sportiv. VO2Max reprezintă cantitatea maximă de oxigen pe care o persoană o poate inspira în timpul efortului fizic intens. Aceasta se exprimă în litri de oxigen/minut (mărimi absolute) sau în mililitri de oxigen/kg corp/minut (mărimi relative). Acest parametru este unul din principalii indicatori ai capacității de efort, dar nu și cel mai important, cel puțin nu în ceea ce privește cicliștii.

Câtă putere generează cicliștii profesioniști?

Un nivel minim unanim acceptat al puterii pe care un ciclist profesionist trebuie să îl genereze este de 5.5 wați/kilogram într-o oră de cursă. Rutierii de top ating și valoarea de 6.7 wați/kilogram/corp când sunt în vârful formei lor sportive.

Cât privește VO2Max, dacă acesta nu se siutează între 5.3 și 6.1 litri, șansele ca un ciclist să facă față în cursele dificile sunt minime. De exemplu, Lance Armstrong avea un VO2Max de 83ml/kg/min, Miguel Indurain 88 ml/kg/min sau Greg Lemond un maxim de 92,5ml/kg/min, tot ceea ce este peste 70ml/kg/min fiind considerat compatibil cu sportul de cel mai înalt nivel.

Andrew Coggan, doctor în fiziologie, a elaborat tabelul de mai jos privind puterea generată de către cicliști, corelată cu nivelul competițional la care evoluează.

powerprofiling

De asemenea, profesioniștii pedalează destul de tare. Și de mult. O analiză comparativă realizată de revista Bicycling indică faptul că un ciclist profesionist:

  • Are o viteză medie în timpul cursei de obicei situată între 40 și 45 de km/h
  • Are o viteză medie în cazul unei etape montane situată între 33 și 40 de km/h
  • Pedalează circa 1.000 de kilometri săptămânal
  • Arde între 4.000 și 5.000 de calorii/antrenament
  • Pedalează 2-3 ore chiar și când este o zi de pauză în cadrul unei competiții
  • Doarme circa 70 de ore/săptămână
Vezi Comentarii (13)
  • Bun articol. Pacat ca nu e chiar atat de la indemana masurarea puterii pentru noi, astia amatorii. Ma asteptam sa vad si ceva date despre pulsul unui rider profesionist in timpul cursei ca macar aici putem compara valorile.
    10 ore de somn pe zi in medie cred ca e suficient pentru a compensa efortul la care e supus organismul.

  • Salut, Silviu! M-am gândit inițial să introduc și câteva date legate de puls, dar ritmul cardiac nu e ceva care să indice în valori absolute condiția fizică. Ideea este că fiecare dintre noi avem un anumit interval de puls. Adică, unii au un minim de 60 și un maxim de 210, pe când alții au un minim de 40 și un maxim de 195-200. Desigur, cei mai buni cicliști din istorie au avut puls mic (Indurain parcă avea 28 în repaus), dar, din nou, pulsul nu este o măsurătoare atât de obiectivă pe cât este puterea.

  • Domnilor, un cal antrenat are 500 de kg si genereaza 750W putere la drum lung. Cum ar putea un ciclist de 70 de kg sa genereze 450 W ( 6.7 w/kg ) la drum lung? Cine face aceste masuratori?

  • nu am zis ca le-ati facut voi; am auzit si eu cifre din astea in timpul TDF, anul acesta. Personal, nu cred in ele – pana si Froome si-a exprimat indoiala.
    Pentru informare, 450W inseamna a ridica 45 de kg la inaltimea de 1 m, intr-o secunda. Sau, la un brat de 172.5 mm si o pedalare de 85 rpm, trebuie o forta de apasare constanta de 30 kgf. Evident, intensitatea variaza mult in timpul pedalarii, deci probabil ca, la varf, se duce spre 50kg ( si asta pentru un ciclist de 70 kg ) – pedalare la drum lung.

  • Coggan are cel putin niste cifre fanteziste sa sperie toti amatorii. Cum sa ai media de 5-6 w/kg dupa o cursa? Pai luam La Fleche Valone de ieri si pe Laurens Ten Dam si vedem ca la 67 kg a avut medie 220w. Adica 3.28 w/kg
    Am facut si eu test de efort si am vazut in ce conditii se face. Important este cat de multi poti sa tii o putere de 65-80% din PMA, adica acel Seuil ( zona critica sau SV2) nu neaparat maximum. Ca sa nu folosesc cuvinte prea pretentioase e vorba de rezistenta maxima aerobica pe care o poti tine intre 45 si 90 minute.

  • Nu mi se par „cifre fanteziste” :). Intr-adevar, media din timpul unei curse este de 220-230 w/kg, dar in tabel este vorba despre FT (functional threshold), adica maximul pe care un ciclist il poate sustine intr-o ora.
    Threshold-ul de 6.7 watts/kg despre care scrie autorul articolului este intr-adevar fantezist si de domeniul trecutului (a perioadei Lance Armstrong). Rutierii incep sa aiba cifre cat mai normale, 6.4 watts/kg fiind maximul, intalnit de exemplu anul trecut la mondialele de contimp, in timp ce in cursele lungi pe etape un barem ar fi 6 watts/kg (atat a dezvoltat Froome anul trecut pe Mont-Ventoux si Nibali anul asta in TdF). Pentru mine asta este un semn ca s-au imputinat (sau chiar au disparut) seringile din bagaje, de la 6.7 watts/kg (Armstrong) la 6 watts/kg (Froome/Nibali).

  • @velo Salut. Am niste calculatoare de transmisie auto si velo pe site. In privinta puterii la masini, am dedus fara nici un dubiu ca e doar marketing (nu intru in detalii). Banuiesc ca e la fel si in cazul transmisiei bicicletelor (unde motorul e in mare parte ciclistul/biciclistul si arborele cotit pedalierul). Forta de apasare a pedalelor este primordiala, urmata de cuplul generat de aceasta in axul pedalier. Aceasta forta de apasare are un coeficient subunitar cu care se multiplica pentru a rezulta forta care impinge ansamblul biciclist-bicicleta, forta din care daca se scad celelalte forte care apar ( frecarea cu aerul, histerezisul din anvelope, componenta paralela cu drumul a greutatii pe drum inclinat, frecarea din transmisie si rulmenti etc.) rezulta forta totala care actioneaza asupra ansamblului si care, este de fapt, ceea ce ne intereseaza. Poate imi explica si mie cineva de ce intra puterea in discutie, care este o marime nemasurabila ci doar calculabila.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

3 + 12 =