Acum citesti
Tură în Munții Bucegi – 24 iunie 2013

Lungime: 64 km

Diferenta de nivel: 1200 m

Ruta: Babele- Cerdacul Obarsiei- vf. Gavanele- saua Batrana- stana Horoabele- Pestera Ialomitei- Bolboci- Dichiu- Sinaia- Busteni

Cătălin Sprînceană ne trimite povestea traseului parcurs în luna iunie, în Munții Bucegi. Lectură plăcută!

Asa cum ne-am propus, duminica 23 iunie am participat in grup extins la Brasov XCM (race report aici: http://www.bikexpert.ro/5789/61/objects/articole/race-report-de-la-brasov-xcm–iunie-2013.aspx). Stiind ca a doua zi nu se lucreaza fiind Rusaliile, ne-am gandit sa organizam o iesre in Bucegi sau Leaota cu conditia sa mai fim in stare dupa cursa de la Brasov. Leaota era varianta 1 pentru ca avea peisaje mai salbatice si Bucegi varinata 2 cu urcare la Babele cu telecabina.

bucegi_1

Evident, dupa o noapte petrecuta la Pucioasa, la Catalin, am ales varianta 2, pentru ca era calculata cu o diferenta de nivel mai mica, tocmai buna pentru o revenire dupa concurs.

Asadar, luni 24 iunie, la ora 9 eram la telecabina din Busteni si la ora 10 deja pe platoul Bucegilor, la Babele. Micul dejun l-am servit intr-un cadru epic in fata cabanei Babele dupa care am pornit urcarea de putin peste o ora spre Vf. Omu. Pana la Cerdacul Orarsiei vreme frumoasa, vant domol, temperatura perfecta.  Pentru ca planul nostru era sa strabatem toata culmea vestica a Bucegilor si sa coboram in Bran prin Poaian Gutanu, am luat decizia (inspirata), sa nu ne mai abatem pana la cabana Omu si sa continuam marcajul banda rosie spre saua Batrana si mai deprate saua Strunga.

Din Vf. Gavanele peisajul ce ni se arata era magnific. Valea Ialomitei imbracata intr-un verde crud, varful Costila “stropit” de cateva petice de zapda si tot culoarul Rucar-Bran peste care veghea inegurata Piatra Craiului. In plus haul spre Valea Gaura iti faceam picioarele sa tremure si sa uiti ca ai venit cu bicla.

bucegi_3

Am lasat momentele idilice de-oparte si ne-am pus din nou la pedalat in prima a coborare a zilei,  spre saua Batrana. Stiam ca pana la refugiul Batrana aveam de traversat o padure de jnepeni dar mai aveam si un as in maneca – scurtatura lui Catalin si Gamanu pe deasupra poianei Gutanu. O zona abrupta de push-bike care-ti punea la incercare emotiile – deseori se faceau traversari  peste pereti verticali,  pe brane aproape suspendate dar cu cativa jnepei pe o parte, ceea ce-ti mai dadea un oarecare feeling de siguranta – pot sa ma agat de ceva daca ma dezechilibrez.

De acum vremea s-a schimbat dramatic in mai putin de 10 min. Soarelui ii iau locul norii, ploaia si vantul in rafale. Reusim la limita sa intram in refugiul Batrana unde la propriu suntem nevoiti sa… ne refugiem!

Ne zicem linistiti: lasa ca trece, e o ploaie de vara. In maxim 30 min suntem din nou pe bicle spre Bran, tocmai bine mancam un pate si un baton…

Din pacate lucrurile n-au stat chiar asa. Cica ar fi fost emis un cod galben de vijelie si ploi in acea zi (nu prea eram la curent cu stirile). Stam in refugiu mai bine de 2 ore impreuna cu alti 3 biciclisiti sinistrati cu care reusim sa ne intovarasim rapid. Intrati in a treia ora de asteptare, ne hotaram sa luam vremea in piept si sa pornim mai departe, dar pe ruta de urgenta, spre Pestera Ialomitei, pe o poteca nemarcata. Se stie ca pe o asemenea vreme nu e bine sa petreci prea mult timp in culme!

bucegi_2

Ne incepem coborarea prin pajistea alpina imbibata de apa care nu mai inceta sa cada in Coltii Tapului. La stana din Horoabe evident de asteptau cainii dar reusim sa trecum cu bine dupa ce formam un grup compact. Undeva sub varful Batrana se opreste si ploaia si beneficiem de un alt punct de belvedere peste Valea Ialomitei si barajul Bolboci. Ungem lanturile cu WetLube si coboram pe drumul ciobanesc pana la Pestera Ialomitei. Dupa o pana la bicla lui Radu si o pauza de apa ne incepem agale urcarea pe proaspatul asfalt spre cabana Zanoaga (pe partea stanga a lacului). Prietenul nostru suedez Sigge face aprope  toata urcarea (vreo 3 km),  doar pe roata din spate sub provirile mirate ale muncitorilor de la drum… Asta inseamna sa ai 40 de ani si sa cresti intr-o cultura a sportului. In anii 80 omul zbura peste rampe cu BMX-ul.

Mai aveam o singura urcare obositoare si pana la Sinaia… doar coborare. Este greu, zicem toti (mai putin campionul nostru Alex Stancu permanent energizat), dupa o zi de concurs la Brasov… dar ii dam mai departe si rezistam eroic mai cu un gel, mai cu un baton energizant sau doar cu apa de izvor.

Coborarea de 15 km pana in Sinaia a mers ca si unsa. In mai putin de  40 min. coboram de la 1900 m (vf. Dichiu), la 800 m.

In concluzie, o tura deosebita si imprevizibila. MTB-ul adevarat se face in orice conditii, cel putin vara 🙂

Pana la urmatoarea, enjoy the movie!

Au participat: Mircea Florescu, Adrian Stanescu, Alexandru Stancu, Radu Teodoroiu, Sigurd Wandel, Ionut Tebeica (Gamanu) si Catalin Sprinceana.

Vezi Comentarii (7)
  • Nu Toni, este un drum ciobanesc, nemarcat, care coboara din culmea vestica a Bucegilor pana la Pestera Ialomitei peste muntele Batrana. Cam greu de reperat…

  • Daca as fi avut intre 5000 si 7000 de euro, cu siguranta eram „full Cube”, iar traseele pe care le practicam erau cu mult mai comode si confortabile, lasandu-mi mai mult loc sa admir si traiesc peisajele superbe ale muntiilor din tara noastra, dar neavand acea suma de bani si implicit acel echipament de inalta clasa, ma multumesc cu bucile tabacite de o şa conventionala, si ceva dureri de spate si glezne la sfarsitul zilei.

  • Aspirant: nu ai nevoie de sume uriase de bani ca sa faci sport! Poti sa ai bicicleta lui peste prajit daca nu esti pregatit sa o folosesti. La fel de bine poti face trasee grele cu biciclete no name!

  • Subscriu la ce spune Noob. Chiar si la aceasta tura au participat prieteni cu bicle ieftine dar in perfecta stare de fuctionare. MTB-ul se poate face si cu un efort financiar redus. Mi-aduc aminte de cele mai epice ture din anii 90-2000 pe care le faceam cu o bicicleta de 20kg din Metro si ma bucuram de natura la maxim.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

3 × five =