Când mă uit la celelalte distanțe disponibile pe care Randonneurs România le oferă în cadrul Brevetelor, tura de 300 km pălește în comparație cu ele. 400 km, 600, 1000 și 1400 km. Desigur că nici 300 km nu-s de colo, dar se poate și mai bine.

Pe 21 aprilie 2018 am participat la al 2lea meu Brevet. În timp ce unii cicliști parcurg toate Brevetele dintr-un an, unii chiar de mai multe ori în același an, eu mi-am facut un plan relativ simplu, spunând că o cursă pe an îmi ajunge, având în vedere că aproape fiecare weekend din timpul sezonului este ocupat cu o excursie pe bicicletă sau concurs. Așadar am de parcurs o cursă pe an, un Brevet din ce în ce mai lung. Dacă în 2017 am început cu începutul, cursa de 200 km, anul acesta am crescut la 300.

foto Adevărații Veloprieteni

Evident, urmează și celelalte. Însă înainte de a fi ușor se pare că va fi mult mai greu. Aparent cursa de 400 km este mult mai grea decât următoarea de 600, pentru că începând cu 600, beneficiezi de pauze pentru dormit, în locuri prestabilite de organizatori.

Pentru a da gata o astfel de cursă este extrem de important să pornești la drum cu foarte mult optimism. Până la urmă este o sărbătoare a bicicletei, să pedalezi atâtea sute de kilometri alături de parteneri de drum care împart aceeași pasiune cu tine. Mai ales că Brevetele nu sunt concursuri în adevăratul sens al cuvântului. Pentru a fi considerat finisher, trebuie să parcurgi distanța dată într-un timp maxim. Spre exemplu pentru Brevetul de 300 am avut la dispoziție 20 de ore. Desigur că îi poți da mai tare și termina mai repede, dar toți care termină la timp, primesc Diploma pentru fianlizarea brevetului.

foto Adevărații Veloprieteni

Este important să pelci cu optimism pentru că statul în șa atâta vreme nu este totuși ușor. Dacă nu ai o bicicletă bună și confortabilă sau suficient antrenament, traseul poate deveni foarte greu. Însă în general, traseele sunt gândite astfel încât să nu aibă porținui deosebit de dificile ci mai degrabă să poată fi parcurse de oricine.

foto Adevărații Veloprieteni

Pelcarea în cursa de 300 km a început cu întâlnirea de la ora 5 dimineața, de la Arcul de Triumf, București. Mai greu cu trezitul și mobilizarea însă știind că va urma o zi cu super soare, eram cât se poate de nerăbdător să pornim. M-am întâlnit cu încă doi prieteni, cu care parcursesem și în 2017 traseul de 200 km, și am stabilit că de data asta „o lăsăm mai moale”. Nu de alta, dar anul trecut am terminat cam „rupți”, pentru că trăsesem prea tare. E drept că am terminat printre primii, dar chiar și așa, voiam de data asta să fim mai „calmi”. Evident caă planurile nu au fost respectate…

foto Adevărații Veloprieteni

Startul a fost răcoros, iar pentru o tură atât de lungă trebuie să ai la tine ceva mai mult echipament. Nu am vrut să iau rucsac, așa că mi-am instalat borseta de mijloc în care urma să pun echipamentul pe măsură ce mi se făcea cald. Pe cadrul bicicletei am mai avut o borsetă cu aceeași destinație. Totul a încăput perfect, așa că răsăritul soarelui m-a găsit la mânecă scurtă și cu entuziasmul la maxim.

foto Adevărații Veloprieteni

Pe măsura ce ziua devenea din ce în ce mai frumoasă, kilometri erau înghițiți pe nesimțite. Am pornit în grupul lui Iulian Ene însă încet-încet am început să avansăm. Veneau din spate grupulețe și simțind că ne puteam ține dupa ei, am început și noi să tragem din ce în ce mai tare. La un moment dat ne-a depasit Caludiu Albina împreună cu grupul său. Și noi dupa ei, iar după ce am văzut că ni se potrivesc vitezele, am rămas împreună.

Brevetele Randonneurs sunt curse speciale și pentru că ai destul de mult timp pentru pauză. Spre exemplu la Lehliu Gară, la prima trecere, am avut timp pentru un radler. Ulterior, la intrarea în Slobozia, la checkpoint-ul de la Lukoil, ne-am făcut timp pentru alte băuturi, de data asta cu ceva cofeină. După care ne-am oprit la Kaufland Slobozia pentru pauza de masă zilei. Friptura cu cartofi prăjiți și cola au intrat foarte usor. Mulțumesc organizatorilor Adevărații Veloprieteni pentru ocazia de a justifica asemenea excese… La întoarcere am oprit iar în Lehliu Gară, pentru papanași la restaurantul La Partid, unde era organizat și ultimul check point.

foto Claudiu Albina

Ne-am urcat iar pe cai și acum aveam de făcut cale-întoarsa spre Lehliu Gară, pe alt drum și cu vânt din față. Dacă la dus obținusem o frumoasă viteză medie de peste 30 la oră, venise acum vremea să o stricăm. Am schimbat trena între noi. Fiecare ducea cât putea după care trecea la coadă. Îi mulțumim oficial pe această cale lui Caludiu Albina care a stat mai mult decât toți la trenă și ne-a tras dupa el. Sau oare a fost meritul super-bicicletei sale Specialized Venge…? S-au înmulțit și pauzele, iar de la buticurile locale am început să învățăm care mai sunt băuturile energizante no-name de pe piață.

foto Claudiu Albina

Spre seara am ajuns în București intrând prin Pantelimon, trebuind acum să parcurgem bulevardele pentru a ne întoarce la Arcul de Triumf. Am încheiat cursa la ora 20 fără câteva minute. Ne-a luat deci 14 ore să facem cei 300 km. Strava ne spune că pedalat efectiv am avut doar 10 ore și jumătate. Deci, cam multe pauze băieți. Data viitoare facem mai bine?

A fost din nou, o experiență excelentă și mă bucur că am terminat cu bine. Spuneam la început cât de importantă este o cursieră bună pentru astfel de ture de anduranță. Personal mă pot mândri cu a mea Ritchey Road Logic care mă ajută enorm la fiecare tură de asfalt. Geometria este perfect gândită, iar asta a facut ca la finalul celor 300 km, în afară de senzația de oboseală din mușchii picioarelor, să nu am absolut nicio durere de spate, de fund, de umeri, mâini sau încheieturilor mâinilor.

Mi-a plăcut această ediție, iar Freerider va fi alături de Randonneurs România și pentru următoarele ediții. Nu uita să verifici Calendarul curselor Randonneurs 2018. Turele încep din București, Cluj Napoca, Târgu Mureș, Hunedoara, Iași, Arad, Craiova și Constanța, iar distanțele sunt de 200, 300, 400, 600, 1000 și 1400 km. Tura de 1400 km va avea loc pe data de 10 august 2018.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentBold Unplugged: full-suspension-ul cu amortizorul ascuns
Articolul următorSchwalbe au lansat noul Hans Dampf
Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă în realitate s-a născut în București. Practic, se dă pe două roți din copilărie. Mai serios s-a apucat de ciclism din 1998 când, după ce și-a cumpărat primul MTB, s-a și dus la vârful Omu. Se mândrește că a fost primul care a făcut asta și până în ziua de azi așteaptă să-i confirme cineva... Lăsând gluma la o parte, Dan este unul din cei mai pasionați cicliști din România, la nivel de amatori. Rămânând tot timpul la un nivel constant al pasiunii, niciodată prea exagerat sau prea monoton, și-a angrenat întreaga familie care-i susține entuziasmul și pedalează alături de el. Tot timpul pe bicicletă, la concursuri, la teste, la evenimente de profil din țară și străinătate, explorând un nou traseu de cicloturism sau pur și simplu scriind despre acest subiect, Dan este în constantă legătură cu ultimele noutăți din domeniu, ultimele trenduri și ultimele tehnologii folosite la biciclete.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ