Sezonul 2014: Ovidiu Butuza

0

Continuăm publicarea articolelor din concursul Tu pe unde ai pedalat anul acesta? Toți sunteți bineveniți în a participa la acest concurs. Astăzi, îi dăm cuvântul lui Butuza Ovidiu, care ne povestește despre sezonul său din 2014.

Numele meu este Butuza Ovidiu, Iar în rândurile ce urmează voi prezenta întregul meu sezon ciclist  2014. Dar mai întâi vreau să vă prezint armele cu care eu merg la război:

Prima este Pinrello Dogma 60.1, echipată cu schimbătoare și manete Shimano Dura-Ace 7900, angrenaj Shimano Ultegra 6700, clesti de frână super light KCNC, roți Fulcrum racing 7 sau mai am un set de roti Mavic Cosmic (doar pentru cursă).

butuza_1

Iar cea de a 2-a este Giant XTC 29, echipată cu furcă Rock Shox Reba, angrenaj Sram XX, schimbător fată și manete Sram x7, schimbător spate Sram x9, frâne Formula RX, tijă de sa KCNC scandium, șa selle san marco. Pe lângă roțile din imagine mai am o pereche de ZTR Crest (roți pe care le țin pentru cursă).

butuza_2

Din păcate în acest an, sezonul meu competițional a început undeva în luna Iunie deoarece până atunci am avut de învățat în weekend-uri pentru examenul de bacalaureat și nu am putut merge la competiții.

  IMG_0177

Totuși mai ieșeam la diferite antrenament lungi și scurte de sosea, bineînteles asta în funcție de  programul pe care îl aveam în acea zi. Dar totuși tot mereu găseam o portiță în programul meu pentru a ieși la o tură cât de scurtă cu colegii mei de la clubul din oraș, pentru care particip la concursurile de soșea. Adesea, chiar eram îndrumat de antrenorul meu să fac un antrenament mai lung și mai tare (“că cine știe o dată poate va fi nevoie de mine la vreun concurs și trebuie să fiu gata de luptă”). În schimb la mountainbike particip pentru echipa Giant Team România, cărora le sunt recunoscător pentru tot ajutorul financiar și moral pe care mi-l acordă.

Ei bine, a trecut și bacalaureatul toate bune și frumoase… primul weekend după examene urma să se desfășoare concursul “4 munți”, un concurs greu dar care merită tot efortul. Așa că nu mai stau pe gânduri și mă așez la linia de start în proba de o zi, căci în paralel cu această probă concursul se desfasoară pe 4 zile în care se merge pe 4 munți Leaota, Iezer, Piatra Craiului (unde am participat și eu) și cei din urmă au fost munții Bucegi. Astfel a început prima mea cursă în 2014.

După aproximativ 5 km realizez că sunt în plutonul fruntaș, semn ce denotă că totuși antrenamentele fușerite așa cum au fost ele,  îșî spun totuși cuvântul. Toate bune și frumoase până greșesc traseul.

În încercarea de a recupera pozițiile pierdute trag la maxim în speranța că adversarii mei nu fac asta și îșî pastrază energia, căci nu eram nici la jumatatea cursei. După o serie de suișuri și coborâșuri ,ciclocomputerul indica o diferență de nivel pe care am urcat-o de 2100 de metritele in urma carora simțeam că toate forțele ma parasesc. Pe lângă asta am mai avut parte de: mers pe cursul unui râu foarte lung, trecut poduri înguste, iar la final ultimii 4 km erau constituiți dintr-o urcare cu înclinație medie 6%, la sfârșitul căreia sunt prins de un concurent pe care îl las să trecă și nu mă agit să stau dupa el caci trăiam cu impresia că nu sunt în top 3, așa că m-am mulțumit să termin cursa. Plus că eram atât de oboist în momentul în care am fost depășit încât abia mai împingeam în pedale .

Una peste alta a trecut și asta, concursul fiind și unu din cele mai grele la care am participat până în prezent. Un lucru bun este faptul că după acest concurs am învățat că:

1. La un concurs atât de greu, este obligatoriu să oprești la toate punctele de realimentare dăcă nu vrei să faci foamea pe traseu sau să simți că ai gura uscată iar tu nu mai ai un strop de apă la tine.

 2. Niciodată nu trebuie  să lași un concurent să te devanseze oricât de oboisit ai fi… un concurent care e în fața ta îți poate sufla locul pe podium, pe care sunt sigur că toți îl dorim (eu eram pe 3 și concurentul care m-a depășit la sfârșit mi-a suflat locul pe podium).

La ceva timp după asta urma să fie organizat turul ciclist al Sibiului, unde eu eram trecut ca rezervă pentru lotul național al României. Inevitabilul a avut loc și lotul național a apelat la rezervă. Deși știam că va fi o muncă tiranică, eram convins că aceste eforturi îmî vor fi rasplătite. Așa s-a și întămplat, în prima etapă Sibiu –Transfăgărășan deși sunt nevoit să abandonez după 100 de km deoarece mă rupsesem de pluton împreună cu alți colegi de breaslă și nici vremea nu a ținut cu noi. Spun asta deoarece a început o ploaie torențială, de simțeam că am picioarele într-o baltă. Ne-am hotârat să urcăm în autocar căci doar încurcam circulația rutieră, ce era nevoită să stea după autocar.

Și totuși care a fost mulțumirea mea ?

Chiar dacă s-a terminat repede, a fost o experientă unică în care am avut și eu onoarea să iau startul alaturi de mari cicliști ce au luat startul și au terminat în top 10 curse precum Giro de Italia sau Paris Roubaix. Plus că până să mă rup de pluton aveam o medie a vitzei de 58km/h, imaginați-vă cât de tare se mergea .

Acestea au fost 2 din cele mai importante concursuri la care am luat startul, dar pe lângă acestea am mai participat și la: Transilvania bike race, Duatlonul țara Bârsei, Vidraru bike race, Moroieni adventure, Moon time bike și Câmpina mtb. La câteva dintre ele am reușit să urc pe podium.

De la toate aceste concursuri am tras mai multe învățături. Una din ele ar fi faptul că nu e bine să faci economie la uleiul de pe lanț, pentru a evita să înnegrești lanțul, pentru ca mai apoi să te chinui cu degresarea lui.  Un al 2-lea lucru ar fi faptul că nu e bine să speli bicicleta în locuri unde o vei scufunda în apă, asta daca nu vrei să schimbi rulmenții a 2 zi și alte mici amănunte pe care le voi povesti cu altă ocazie.

Pe langă concursuri anul acesta am făcut și câteva ture memorbile. Una din ele este aceea în care am pedalat 160 de kilometri de la Zărnești (Brașov) până în Sibiu la Păltiniș. Cu o singură oprire de realimentare pe tot parcursul călatoriei, am descoperit că există și la noi în tară soferi ce știu să respecte un biciclist în trafic. Pe lângă  asta am văzut cât de frumoastă este o bucățică din țara noatră parcursă pe bicicletă.

Cât despre turele cu montanbike-ul nu pot spune că am o tură cu care să mă pot mândri că e nemaipomenită. În zona în care stau eu la poalele munților Piatra Craiului, este locul în care indiferent cât ești de tânăr sau bătrân,  există o mulțime de trasee forestiere pe care mereu te așteaptă noi aventuri.

       Cam puțin nu?! Lăsați, la anul promit că voi avea mai mult timp pentru tot ceea ce înseamnă ciclism.

        Numai bine! Ride hard or stay home !

       Ovidiu

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ