Cozia MTB s-a reinventat: un munte nou și MTB adevărat

1

Nu credeam că va reuși cineva să mă scoată din depresia dispariției majorității curselor adevărate de MTB de la noi și înlocuirea lor cu unele simple, scurte și populare. Dar surpriza a venit și nu a fost mică: Cozia MTB, un concurs pe care l-am apreciat dar l-am și criticat, a anunțat că în 2017 vine cu trasee cu totul noi. Surpriza a fost să constat că nu sunt doar noi ci este vorba și de un alt munte, unde sincer să fiu nu am mai auzit de nimeni să fi dat vreo tură de MTB cu excepția poate a câtorva localnici. Așa că imediat ce am aflat am și plecat plin de entuziasm să văd despre ce e vorba. Din păcate prima încercare am făcut-o prea repede, traseele nefiind încă pregătite, dar am revenit acum, la mai puțin de 2 săptămâni de start, când totul este gata în proporție de 90%.

E dimineață acum, sunt într-un hotel din județul Vâlcea și mă simt destul de epuizat. Fiecare mușchi își dorește să se relaxeze, senzația pe care o ai după o tură foarte tare. De data asta e vorba de două ture în care am fost să văd traseul scurt și cel lung, să vă povestesc și vouă.

Aș începe cu o mică precizare destul de importantă: uitați ce a fost și pregătiți-vă de ce trebuie să fie! Noul Cozia MTB nu e concursul acela ordinar de 2-3 ore de pedalat. Când am văzut că e vorba de un traseu de 32 și unul de 51 de km mi-am zis și eu că va fi o zi scurtă. Ei bine, nu vă așteptați la așa ceva. Uitați-vă bine mai încolo, la diferența de nivel oficială de 1344 m la tura scurtă, dar mie mi-a ieșit pe Garmin 1460! Este vorba de aproape aceiași diferență de nivel pe km pe care o regăsim la cele mai tari concursuri, cum ar fi temutul Sellaronda Hero sau al nostru 60/3000+, curse pe care și cei mai versați cicliști le termină cu crampe musculare!

Totuși nu intrați în panică dacă nu sunteți MTB-iști cu experiențe extreme: traseele de la Cozia nu sunt deloc periculoase. Drumurile forestiere abrupte, de multe ori extrem de înclinate, trec prin zone superbe și ne duc la poteci ascunse prin pădure care vă vor scoate chiote de bucurie! Potecile sunt de nivel tehnic mediu spre ușor, nu există bolovani imenși sau alte elemente extreme, doar bucuria unui traseu frumos. Pe alocuri potecile sunt ceva mai abrupte, dar vă vor face să vă întindeți limitele în siguranță. Vorbind de MTB, există de asemenea bucăți de push-bike, dar nu sunt lungi, cel puțin la tura scurtă, iar unde ele există la tura lungă oferă satisfacția unor coborâri deosebite pe partea opusă, deci e un efort binemeritat!

NOROIUL este fobia majorității iubitorilor de MTB. Eu am parcurs ambele trasee în zile cu ploi torențiale, m-a plouat și în timpul turei. Evident, a pretinde că pe ploaie nu se face noroi e absurd, normal că va fi, doar că solul este foarte nisipos și nu ține apa iar acolo unde mai e câte o bucată de drum mai noroioasă, acesta nu se lipește deloc pe roțile bicicletei. Doar pe finalul traseului există, în caz de ploaie, câteva zone mai alunecoase, plus câteva bucăți scurte de 2-300 m pe alocuri, dar în cel mai rău caz va fi nevoie să vă dați jos puțin de pe bicicletă, nimic mai grav. La a doua tură m-am noroit extrem dar nu pe traseu ci pe un drum de acces spre traseu dinspre Băile Olănești.

AMBELE TURE încep să urce din oraș pe un forestier care vă va surprinde și pe care sfatul meu e să nu îl subestimați. Drumul urcă serios pe versantul drept al Oltului și câștigăm altitudine foarte repede. Este o urcare lungă și grea care va împrăștia bine concurenții, un lucru foarte bun. Cei ce vor trage tare și nu vor fi în stare să susțină efortul până sus vor avea de suferit. Părerea mea e să vă rezervați 1 oră lejer pentru a ajunge în vârf, chiar mai mult dacă nu sunteți foarte antrenați. Pantele sunt deseori peste 10-12% iar terenul este provocator, pietriș și nisip nu foarte bătătorit în care roata este destul de frânată. Din vârful urcării coborâm puțin pentru a intra pe un alt drum, de data asta mai frumos și sălbatic, pe care continuăm câteva minute până în punctul unde se despart turele.

TURA SCURTĂ continuă de aici cu o coborâre superbă pe single-trail, apoi pe poteci ceva mai late prin pădure până la pajiștile de deasupra mănăstirii Frăsinet. Acolo face cale întoarsă pe o potecă frumoasă până la o cascadă de unde urmează un mic push-bike amenajat pe final cu trepte pentru a ajunge într-un drum forestier interesant, mare și parcă neterminat. Se continuă pe acest drum pe niște serpentine foarte arătoase, apoi în coborâre. Pe parcurs traseul se intersectează și cu cel de la tura lungă, ce vine din dreapta.

TURA LUNGĂ continuă de unde se desparte de cea scurtă pe forestierul ceva mai provocator pe care îl părăsește brusc la dreapta pe o potecă superbă și înclinată. Urmează o succesiune de urcări și coborâri foarte frumoase pe single trail pe creasta muntelui, după care se revine în drumul forestier mare după o coborâre pe o serie de drumuri vechi devenite poteci. Se coboară apoi spre mănăstirea Frăsinet dar în prima intersecție se virează dreapta unde urmează un lung urcuș pe un alt drum ce urmează un fir de vale. Pantele devin din ce în ce mai mari iar la final drumul se termină cu un pârâiaș. Urmăm cursul apei, la început pe bicicletă, apoi pe lângă, după care împingem bicicleta câteva minute pentru a ajunge la niște chilii vechi ale pustnicilor, de unde putem din nou pedala. Am ajuns în cea mai frumoasă bucată a traseului, o creastă lungă de mulți km, o succesiune lungă de mici urcări și lungi coborâri pe single trail care vă vor face să uitați de efortul făcut pentru a ajunge până acolo. Coborârea se termină în satul Șuta de unde ajungem pe drum neasfaltat și apoi puțin pe asfalt la mănăstirea Frăsinet. La un moment dat părăsim drumul la dreapta, intrăm pe un traseu turistic și după o bucată nu foarte lungă de pushbike ajungem în drumul unde ne reîntâlnim cu tura scurtă.

AMBELE TURE urmează drumul ce șerpuiește prin văi cu un peisaj superb, de pe un versant drumul se vede cum continuă pe celălalt. Continuăm așa până într-o vale unde începem să urcăm pe firul apei. Drumul e destul de greu dar superb, trecem prin porțiuni de chei stâncoase, pe lângă cascade frumoase, pentru ca la finalul urcării să ne apropiem mult de drumul pe care am luat startul. Din vârf urmează o a două bucată de vis, coborârea finală spre Călimănești. Traseul ține creasta pe single-trail pentru mai mulți km. La început avem o bucată un pic noroioasă după ploaie, dar nu e lungă. Avem o succesiune de urcări și coborâri, ca pe orice creastă, odată apropiindu-ne de final coborârile devenind predominante. Pe final mai reapare ocazional un pic de noroi dar virajele și potecile de până acolo sincer pe mine m-au făcut să uit de orice neajuns. Traseul iese în oraș fix la linia de finish unde orice iubitor de MTB va ajunge epuizat la maxim dar încântat și plin de fericire.

Concluzia finală e că noile trasee de la Cozia MTB sunt de neratat pentru orice iubitor de ciclism montan adevărat. Așteptați-vă în același timp la tot ce e mai greu dar și la tot ce e mai frumos. Satisfație și plăcere udată cu multă transpirație… Începătorii sunt bineveniți spun eu pe traseul de 32 km deoarece timpul limită este mai mult decât generos. Eu vă garantez că veți reveni din nou să le parcurgeți de plăcere. Sunt trasee ce merită savurate și liniștit, nu doar în goana competiției! Felicitări Cozia Racing Team pentru că atunci când majoritatea organizatorilor au scăzut calitatea traseelor voi țineți sus standardele și ne oferiți un nou traseu de MTB memorabil într-un munte cu totul nou pentru noi!

Mai jos găsiți o selecție de poze făcute din mers, în grabă, în care puteți vedea câteva momente frumoase de pe traseu. Informații complete, înscrieri și traseele le găsiți pe pagina competiției!

 

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentUrs în bikeparkul Malino Brdo din Slovacia
Articolul următorMaxxis extinde gama de anvelope cu o lățime de 2.6 inch
Horaţiu pedalează şi merge pe munte de când se ştie, dar s-a apucat serios de mountain bike şi de participarea la concursuri în 2006, iar de cursieră în 2010. Când nu pedalează, aleargă pe poteci de munte, iar iarna practică schi-alpinism. Iubeşte potecile de MTB din Carpaţi şi şoselele şerpuitoare ale Alpilor. Zona sa preferată de MTB este Bran-Moieciu.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ