Acum citesti
Sfârşitul sezonului – sfârşitul MTB-ului sau un alt început?

sunsetMişcarea de MTB din România a suferit schimbări mari în ultimii ani, mai ales în 2016. Multe sunt bune, multe sunt mai puţin bune… Eu personal nu sunt foarte încântat de ce se întâmplă, dar nu mă aştept să îmi împărtăşească multă lume părerile mele de sufletist-radicalist! O să vă spun părerea mea şi nu o să vă denumesc niciun eveniment, cine e interesat cu adevărat le poate deduce şi singur!

Iată că s-a mai terminat un sezon de ciclism. Unii punem bicicletele în cui şi trecem la sporturi de iarnă sau la pedalatul în casă, alţii mai pasionaţi se pregătesc să înfrunte gerul şi zăpada din şa… Dar pentru MTB-ul din România s-a terminat un an de schimbări majore… Am să încerc să fiu scurt şi concis, să nu se plictisească cei ce se îndură să citească.

Pe scurt, MTB-ul a câştigat popularitate. Numărul de participanţi la concursuri a fost incredibil de mare. Avem acum nu doar un concurs imens, ca anii trecuţi, ci mult mai multe. Preţul plătit pentru asta? E simplu! În general s-a ales să se renunţe la calitatea traseelor. Ele au devenit în general mai scurte şi mai accesibile. Maratoane mari, celebre, adevărate repere ale sezonului, au dispărut aproape complet făcând loc unor trasee mai compacte, cu dificultate de cele mai multe ori mult mai scăzută – dar aici avem şi o excepţie unde cursa s-a scurtat dar a devenit mult mai dificilă 🙂 Cel mai penibil moment după părerea mea este când un maraton celebru alege să renunţe la traseul mare pentru unul mic ce se parcurge de mai multe ori, un lucru absolut jenant.

Ce înseamnă asta pentru organizatori? Ca$$$h! Un concurs mai simplu pe un traseu mai scurt înseamnă mai mulţi plătitori de taxe şi cheltuieli mult mai mici de organizare, un combo irezistibil, trebuie să recunoaştem! Astfel, organizatorii care oricum făceau asta pentru profit şi până acum nu mai par atât de antipatici MTB-istului pasionat, locul lor fiind luat de cei ce au distrus competiţii de tradiţie.

Pe de altă parte avem câteva maratoane drăguţe în zone mai deluroase, dar unde organizatorii au reuşit să scoată nişte trasee excepţionale în condiţiile respective. Dar din păcate nu au nivelul epic al celor din munţi şi deşi ne ţin fericiţi şi ocupaţi, nu compensează pierderile… Oricum le mulţumim organizatorilor, fac o treabă foarte bună!

Dar veştile proaste sunt doar din lumea maratonului! 2016 a însemnat renaşterea unor discipline ce erau până acum doar în background. Pe de o parte avem o relansare serioasă a concursurilor de XCO, cu oameni pasionaţi de asta şi cărora le purtăm doar respect. Deşi organizarea unui XCO e mult mai simplă decât cea a unui maraton, vorbim de o disciplină spectaculoasă şi iubită de mulţi, nu putem face o paralelă cu aşa-zisele şi penibilele maratoane în ture, e cu totul atceva.

Pe partea de gravity, contestate la lansarea ideii, cupele naţionale de Enduro şi DH au dat un imbold mare în această direcţie. Popularitatea a crescut mult şi aici, sper însă că nu a apărut fenomenul de scădere a dificultăţii pentru a aduce oameni, ca la maratoane. Păcat e că după părerea mea tentaţia e mare şi e doar o chestiune de timp. Oricum, momentan direcţia pare foarte bună!

Nu în ultimul rând, trebuie să remarcăm apariţia unui număr foarte mare de competiţii cu puncte UCI! Lucrul acesta atestă faptul că ne apropiem de o maturitate a mişcării, dar atenţie! Criteriile UCI sunt multe şi doar o mică parte includ traseul! În plus, doar faptul că poartă sigla UCI nu face un concurs să fie şi interesant, în special dacă vorbim de maratoane! Chiar şi Campionatele Mondiale s-au ţinut de-a lungul anilor atât pe trasee spectaculoase cât şi pe trase anoste.

A crescut mult şi numărul participanţilor români la cursele mari de afară. În 2017 o să avem echipe la cel mai celebru maraton pe etape din lume! Dar şi aici văd două situaţii: elitele care participă la curse cu rezultate din ce în ce mai bune pe de o parte (dar încă e loc de mult mai bine), dar şi amatorii pasionaţi care participă la maratoanele epice de afară, dar în ultima vreme o fac şi alungaţi de faptul că acestea au cam dispărut din calendarul nostru naţional!

În final cum stăm, bine sau rău? Pragmatic vorbind stăm bine, nesperat de bine! Sufleteşte vorbind, mulţi suntem sfâşiaţi de supărare şi dezamăgire, lipsiţi de reperele anuale care ne făceau să ieşim la antrenament pe ploaie şi pe vânt, am rămas fără motivaţie… Merită suferinţa noastră pentru binele general? Probabil că da, nu există victorie fără victime! Bucuraţi-vă fără remuşcări, viitorul e luminos şi plin de glorie!

 

 

 

 

Vezi Comentariu (1)
  • Nu prea inteleg ce vrei sa transmiti! Se cam intelege ca din cauza mucosilor neaveniti, organizatorii au vazut potentialul de a face cash si au „distrus” traseele. Din pacate gresesti cand spui asta. Cred ca pe „piata” acum exista variante pentru toata lumea si pana la urma poti sa te duci si cu cativa prieteni pe munte si sa iti faci singur traseul. Mai mult, nu toata lumea are posibilitatea de a se antrena mai multe ore pe zi, asa ca este normal ca acest sport sa se adreseze unei game mai largi de popor. Eu sunt amator si cred ca pentru voi expertii sunt destule competitii challenging, care ma satisfac si pe mine in mare masura, care practic acest sport din nevoia mai mult de a face miscare. Nu mi-a placut niciodata infumurarea unora, se vede cateodata si la competitii, cand practic se urla din spate la tine sa te dai la o parte ca vine o elita.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

seven + nineteen =