Cele mai așteptate 4 zile din acest an s-au încheiat pentru mine cu o nouă zi de concurs extrem de dificilă. Ultima etapă a rămas la lungimea inițială de puțin peste 60 km dar dificultatea a fost mult mai mare decât ne-am așteptat cu toții. Noroiul și-a spus din nou cuvântul făcând aproape imposibil de parcurs multe bucăți care în mod normal se treceau cu viteză mare, pe bicicletă. Asta a făcut ca durata și intensitatea efortului să crească considerabil.

Noroiul, după cum le mai spuneam în treacăt și concurenților străini de pe traseu, este cu adevărat o raritate și o excepție în zona Moieciu, unde mă dau pe MTB de mulți ani pe toate cărările. E nevoie de condiții speciale: ploi multe, temperaturi scăzute și soare puțin. Din păcate am cam avut parte de toate acestea în aceste zile care au fost în final cu adevărat Epice!

Etapa a 3-a pare mai îngăduitoare dar nu e. Păcălește prin faptul că nu urcă pe nicio creastă înaltă de munte, dar urcările și coborârile presărate prin satele de la poalele Pietrei Craiului, chiar dacă nu sunt lungi, sunt abrupte și tehnice și scot din concurenți ultimul strop de sudoare pe final de competiție în etape.

Dificultatea crește și datorită prezenței la start a unui număr mult mai mare de concurenți, fiind adăugați și cei ce au venit pentru cursa de o zi. Asta face necesar un start rapid, altfel existând neșansa de a fi prins în ambuteiaje care consumă timp foarte important.

Traseul urcă și coboară printre case trecând pe rând prin Șirnea, Peștera și ajungând în Măgura, toate aceste gâturi fiind solicitante dar în același timp superbe. Prima urcare serioasă este însă cea din Prăpăstiile Zărneștiului, care ar trebui să fie destul de impresionantă ca peisaj pentru cei ce vin pentru prima dată în zonă. Ea se continuă cu poienile de la poalele abruptului Pietrei Craiului până în poiana La Table unde în mod normal crestele semețe te fac să te simți mic și copleșit de peisaj. Nu am avut însă din păcate parte de asta, ceața deasă făcând vizibilitatea în sus să fie foarte mică.

Coborârea spre Brusturet e mereu o plăcere, viteza mare și bolovanii fiind un regal mai ales pentru cei ce folosesc biciclete full suspension – din ce în ce mai mulți de altfel. Aceasta este însă urmată de o serie de urcări grele, pe final destul de tehnice, superbe pentru cei ce iubesc genul acesta de provocare însă de data asta aproape impracticabile datorită lipsei de aderență provocată de noroi. Lucrurile s-au continuat din păcate și pe coborârea spre Podul Dâmboviței, inclusiv cu bucăți unde roțile se încărcau la limita la care necesitau să fie curățate și, din nou, ne-a pus pe majoritatea în situația de a împinge bicicleta la vale pe bucăți unde în condiții uscate am fi coborât în chiote de veselie… noroc cu trecerile prin apă din Podul Dâmboviței care ne-au făcut să ajungem cu bicicleta cât de cât curată în drumul forestier de pe Valea Cheii, ultima provocare a concursului, o urcare de aproape 15 km de viteză, presărată cu mici gâturi extrem de abrupte chiar înaintea liniei de finish.

Personal am terminat cursa într-un timp incredibil de mare față de cât aș face în condiții normale – 5:40 ore pe un traseu ce în mod normal trebuia să îl termin sub 5 ore.

Persoana mea este însă puțin importantă, ce e de reținut e că învingătorul zilei a fost Tomáš Višňvoský cu un timp de 03:08:14 urmat de Filip Adel – 03:11:16 și de Pierre Billaud – 03:11:55.

La fete etapa a fost câștigată de Hildegunn Gjertrud Hovdenak – 04:04:21 urmată de Ariane Luthi – 04:11:48 și de Helena Plasschaert – 04:19:49.

Cel mai bun român a fost din nou Ede Molnar cu timpul de 3:25:26, urmat însă la doar 1 secundă de Bogdan Duca!

Iată și câteva momente surprinse în timpul cursei în Etapa 3:

La finalul celor 4 zile de competiție, podiumul clasamentului general a fost acesta:

MEN ELITE
1 – 70 Tomáš Višňvoský – 08:29:25
2 – 39 Filip Adel – 08:33:15
3 – 50 Pierre Billaud – 08:36:22

WOMEN ELITE
1 – 49 Ariane Luthi – 11:10:06
2 – 109 Hildegunn Gjertrud Hovdenak – 11:18:02
3 – 112 Helena Plasschaert – 12:02:48

Cel mai bun român a fost în final Ede Molnar.

Au mai fost rideri români ce au ocupat poziții pe podium la categoriile de vârstă:

Amatori 18-39 a avut un podium românesc format din Daniel Roșioru – Locul 1, urmat de Grec Georgian și Mura Istvan.

La amatori 40-49, categorie câștigată de elvețianul Elmiger Martin, locul 2 a fost ocupat de Jidovu Cristian iar locul 3 de Ionașcu Marius – Maus.

Categoria 50+ a avut din păcate doar participanți din străinătate, fiind câștigată de cehul Snobel Zdenek.

La cursa de fete amatori însă, Alexandra Vulpe s-a impus pe locul 1, urmată pe locul 2 de rusoaica Shanina Svetlana și pe locul 3 de Ana Săftiuc.

Ediția 2019 a competiției ne-a pus pe toți în mari dificultăți, tehnice și fizice, dar toate acestea vin la pachet cu minunata experiență numită MTB și mai ales cu experiența unei curse all-inclusive, organizată profesionist, fără cusur. De la cazarea confortabilă în camerele de hotel ale complexului Cheile Grădiștei și mesele pentru toate gusturile, asortate cu băutură bună pentru cei cu pretenții mai mici la performanță, împreună cu organizarea Race Village-ului, cu marcarea traseelor, cu deciziile excelente ale organizatorilor în ceea ce privește modificările aduse traseelor – totul este o aventură de 5 stele pe care orice iubitor al pedalatului pe munte trebuie să o trăiască! 4 zile în care totul, absolut totul se învârte în jurul unei singure pasiuni comune – Mountain Bike-ul de calitate! Mulțumim organizatorilor și sperăm să ne vedem în număr și mai mare în 2020 și, de ce nu, să sperăm și la o vreme ceva mai îngăduitoare cu toată lumea!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ