Prim contact: anvelope Schwalbe Addix

0

De când mă știu mărcile de anvelope au reușit să împartă comunitățile, fiecare având ferma convingere că brand-ul utilizat de el este clar cel mai performant. Iar dacă stau să mă gândesc bine printre cunoscuții mei, nu pot spune că există mulți fani Schwalbe. Însă toată povestea are șanse să se schimbe, acum că germanii au decis să nu lanseze o gamă cu crampoane într-un design nou, ci să îmbunătățească pe cât posibil materialul. Da, materialul. Noul Addix a fost anunțat cu surle și trâmbițe și are în spate o poveste cu o încărcătură emoțională destul de mare, cel puțin pentru angajații Schwalbe. Altfel spus, s-a muncit mult pentru acest produs și s-au invesit și ceva bani. Mai precis, peste 1.5 milioane de dolari. Dolari americani.

Cred că germanii s-au pus la masa de lucru și au început cu această frază: let’s make Schwalbe great again!
Apoi au început să umble la sticluțele astea.

O parte importantă din această sumă a fost cheltuită cu responsabilitate pe o mașinărie, una care mixează perfect ingrediente precum sulf, ulei, gumă artificială, cauciuc, rezină, siliciu, carbon și altele, astfel încât rezultatul să fie aproape de perfecțiune. Un pas înainte în ceea ce privește tehnologia anvelopelor de biciclete.

Noua tehnologie Addix este acum disponibilă pentru anvelopele din gama Evo și fiecare compound este marcat printr-o culoare diferită. Varietatea aceasta este notabilă, căci acum îți poți alege anvelopa mult mai ușor în funcție de disciplină. Fără s-o mai lungesc inutil, pe scurt avem așa:

-roșu (Speed), pentru Cross Country, orientat preponderent către durabilitate și viteză
-albastru (SpeedGrip), pentru XC/All Mountain, porientat preponderent către o durabilitate și mai mare dar și către aderență crescută
-portocaliu (Soft), pentru Enduro și Downhill, oferă o aderență superioară primelor două însă nu rulează la fel de rapid (în orice caz, mai rapid decât vechiul compound TrailStar)
-mov (UltraSoft), tot pentru Enduro și Downhill, dar în situațiile în care aderența este tot ceea ce contează, compound-ul fiind foarte moale

Detalii pe larg despre fiecare compound în parte poți găsi în acest articol.

Pentru sesiunea de test, m-am gândit că cel mai bine ar fi să le cer celor de la Schwalbe două anvelope diferite, pe care să le montez pe bicicleta de enduro. Astfel, pentru roata de față am optat pentru HansDampf cu compound-ul Soft, așadar cel portocaliu, iar pentru roata de spate, pentru NobbyNic-ul  cu compound-ul albastru, SpeedGrip. Cred că decizia este destul de clară: aderență sporită pe față și viteză de rulare mai mare pe spate. Iar strict din acest punct de vedere, mă consider absolut mulțumit: am rulat la o presiune de 1.8 bar, pentru ambele anvelope, care au avut aceași dimensiune – 27.5 x 2.35 inch. În cazul anvelopelor Schwalbe, 2.35 este o lățime cât se poate de rezonabilă, căci balonajul este mare.

Aceași formă pentru Has Dampf, însă material complet diferit.
Crampoanele oferă și o forță de frânare foarte bună.
Perete lateral cu protecție. Jantă din carbon lovită de mult. Suferință la pachet.

Așadar, cu două anvelope zdravene, am început coborârea pe traseul de enduro local, în condiții de umezeală, combinate cu anumite secțiuni mai uscate care se aflau la umbra copacilor. Din fericire, am avut la dispoziție și copaci și pietre și poteci ușor umezite și pietriș, adică cam tot ceea ce era necesar de văzut pentru un traseu variat. Pe lângă viteza de rulare bună, de care am fost foarte mulțumit în această combinație, anvelopele s-au comportat foarte bine pe viraje, pe secțiunile uscate. Ezitări ale anvelopei de spate au existat pe rădăcini și pe secțiunile unde era mai ud, însă roata de față a rămas surprinzător de plantată. Desigur, este suficient să pui mâna pe carcasele celor două anvelope și vei remarca imediat diferența de material. Cel portocaliu se lipește precum lipiciul, iar asta mă face să mă gândesc că cel mov este de departe și mai aderent. Apoi mai este vorba despre design-ul carcasei, căci HansDampf are crampoane laterale mari, pe când Nobby Nic-ul unele medii.

Aici se vede cât de mari sunt crampoanele laterale ale lui Hans Dampf.
Capacitatea de curățire este bună pentru Mr. Hans.

În orice caz, dacă ești mai degrabă setat pe modul fun și-ți place să mai dai un derapaj din când în când, această combinație este pentru tine. Dacă dorești să fii în siguranță, poți alege compound-ul portocaliu, cu mențiunea că acesta va oferi o vitează de rulare mai mică decât cel albastru, iar anvelopele sunt ceva mai grele.

Albastrul reprezintă de fapt și calea de mijloc, soluția universală cum s-ar spune.
Crampoane de dimensiuni medii asigură o viteză de rulare chiar bună.
La capitolul capacitate de curățare, Nobby Nic se află în urma lui Hans Dampf.

De final, nu pot să spun decât că Schwalbe a rezolvat problema aderenței așa cum era și normal, căci avea câteva datorii din trecut la acest capitol, însă greutatea anvelopelor nu a cunoscut o evoluție. Nobby Nic în versiunea Evo, Tubeless Ready și fără pereți laterali îngroșați, cântărește 713 grame, pe când Hans Dampf-ul cu protecție, Evo și TubelessReady, pune pe cântar 829 de grame. O valoare rezonabilă pentru cei care nu mai fac calcule în funcție de greutate anvelopei și preferă să mizeze astfel pe siguranță. Ținând cont că aici vorbim despre segmentul enduro, unde anvelopele pot ajunge lejer și la 1.1 kg, eu zic că este un compromis bun. Iar în ceea ce privește prețul, din ceea ce am cercetat în mediul online, acesta se învârte în medie pe la 45 de euro, pentru oricare din cele două modele prezentate aici, ceea ce se înscrie în standardul segmentului.

De final, o fotografie cu bicicleta de test, la mânăstirea Ciocanu, cu Iezerul în spate. Numa bună de carte poștală. #campulungulechiartare

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ