Race report: Sponser Bike Marathon 4Mountains

4

13509041_10207778031543407_8071600078814056445_nÎn Şaua Bucşa, ziua 4 – Foto: Ion Trandafir

Fără nicio îndoială, pentru mine ca MTB-ist cel mai aşteptat moment timp de doi ani este Bike Marathon 4Mountains, singurul concurs pe etape şi pe echipe, dar şi cel cu patru trasee montane adevărate, din care trei ajung la 2000 m altitudine. Şi nu doar atât! Urcări la limită, coborâri ameţitoare, toate studiate metru cu metru de Luci Clinciu, omul atât de dedicat organizării de evenimente de cea mai bună calitate… toate fac ca fiecare dintre cele patru trasee să fie unic şi deosebit. Părerea mea personală este că singurele trasee comparabile la modul cum au fost lucrate în amănunt sunt tura lungă de la Geiger şi mai puţin cunoscutul 60/3000+ al lui Ion Trandafir. 4Mountains însă se detaşează prin potecile amenajate manual, lărgite şi pe alocuri chiar pavate cu pietre pentru a putea fi parcurse integral pe bicicletă. O cantitate inimaginabilă de muncă depusă de oameni pe care îi putem număra pe degete, totul pentru ca noi să avem nişte zile de neuitat!

13427854_1237991779585625_8318835635808310070_nDani Florea în coborârea sub Păpuşa, ziua 1 – foto: Stoica Teodor-Cosmin

Anul acesta, Luci ne-a tăiat respiraţia cu o coborâre nouă ameţitoare de pe vârful Păpuşa, integral pe single-trail până în comuna Rucăr! Apoi, în Leaota, am regăsit potecile acum integral ciclabile! Iar cireaşa de pe tort a fost noua variantă de urcare în şaua Strunguliţa din Moecel, unde bucăţile de push bike au fost integral evitate prin improvizarea unei poteci şerpuite prin pădure care, în mici serpentine perfect ciclabile chiar şi la nivelul meu de amator, ne-a dus până sus în creastă! În rest, ne-au aşteptat vechii prieteni: poteca de sub Leaota, valea Sbârcioara cu trecerile prin apă interminabile şi provocatoare şi coborârea din Şaua Struga, această nestemată a MTB-ului românesc, probabil una dintre cele mai lungi şi mai frumoase coborâri din lume!

Am participat la acest concurs încă de la începuturile sale, de la prima ediţie ce avea doar două etape şi care a crescut apoi la trei şi acum la patru. Am fost şi am pedalat prin Alpi, dar pot spune cu mâna pe suflet că nu cred să existe în lume multe concursuri care să aibă trasee comparabile cu acestea ca sălbăticie şi frumuseţe! Pot spune că acum traseele au ajuns lamaturitate şi că ar merita o promovare serioasă internaţională!

13445548_1239726189412184_6559908081530108630_nEchipa sub Şaua Strunga, ziua 4 – Foto: Stoica Teodor-Cosmin

De data aceasta am participat în echipa Doi Ingineri Nebuni cu Radu Diaconescu, cicloturist cunoscut pentru aventurile sale în Asia şi nu numai şi mai nou şi ciclist amator de performanţă! A avut un program serios de antrenament în ultima perioadă şi a ajuns la un nivel de performanţă incredibil, motiv pentru care sincer mi-a fost destul de frică atunci când ne-am aliniat la startul primei etape, în faţa primăriei din Câmpulung!

Radu este însă un om rezonabil care a înţeles că nu voi putea să mă ţin după el, aşa că am început prima urcare de “doar” 35 km până sub Vârful Păpuşa cu el un pic în faţă încercând să ţină un ritm mai alert, dar mereu atent şi la mine să nu mă piardă din raza vizuală. La rândul meu, am încercat să dau şi eu tot ce pot, aşa că probabil am reuşit să dau 110% din ceea ce dau eu în mod normal. Ne-am simţit bine şi veselia creştea cu cât urcam mai sus şi peisajul devenea minunat iar drumul forestier se transforma încet în single trail. În punctul de alimentare din creastă, după o bucată de push bike, am reuşit să ajungem în urmă echipele BikeXpert cu Hans şi Cătălin Sprânceană şi HPM Cycling Team, care s-au întins toţi la bunătăţile de pe masă… aşa că am decis să plec şi să ţin un ritm cât pot eu de alert pe restul de vreo 5 km de urcare pe drumul din creastă, să mai mobilizez lumea… Am plecat primii şi am reuşit să păstrăm poziţia până am început coborârea. După cum spuneam, poteca de pe Păpuşa e ceva incredibil, rodul unei munci titanice. Ne-am bucurat de ea împreună cu cei din HPM Cycling Team de care ne-am distanţat la un moment dat. Am tras tare pe ultima bucată de forestier şi am ajuns la finishul intermediar din Rucăr pe locul 10 la general. Foarte aproape de noi au ajuns cei de la BSB, doi concurenţi cu nişte biciclete old-school superbe, cu piese XTR de acum 10 ani, uşoare şi fiabile. Au urmat 15 km pe şosea neutralizaţi, pe care i-am parcurs în cea mai mică viteză şi cea mai mare cadenţă posibilă, după care am atacat în mare sprint ultima secţiune a zilei, coborârea de pe Mateiaş în Stoeneşti, reuşind să ne păstrăm poziţia. Am terminat ziua 1 pe locul 9 la categorie şi 10 la general, parcurgând cei 70 km în 4:44:20.

13466141_1218527288167179_3820607272584339902_nPe finalul zilei 2

După o seară fulminantă în care am fugit cu maşina până acasă să iau toată familia şi m-am întors şi cazat la Moieciu, a doua zi dimineaţă m-am prezentat destul de obosit la startul etapei din Leaota. Norocul face că urcuşul începe foarte treptat, cu aproape 10 km de forestier destul de lejer pe care am avut timp să îmi intru în ritm. Apoi se iese de pe vale şi panta devine brusc de 10% sau mai mult iar terenul pietros şi dificil. Ca de obicei, acolo am început depăşirea altor echipe, astfel că în punctul de alimentare de sub vârf ne-am apropiat din nou de cei de la BikeXpert, pe care i-am depăsit pe poteca tehnică de sub vârf, destul de grea şi de periculoasă de altfel. Am încercat apoi să ne menţinem poziţia pe micile urcări şi coborâri de pe creastă şi probabil am mai câştigat un pic de avantaj pe poteca finală de sub creastă, pe care amândoi am reuşit să o parcurgem integral pe bicicletă. A urmat apoi coborârea spre Fundata, şi aceasta mutată cât se poate pe poteci. După o baie nedorită de noroi la picioare, din prostia proprie, am ajuns pe drumurile din sat şi am tras tare până la finish în complexul Cheile Grădiştei Fundata unde am ajuns pe locul 8 în clasamentul general, cu un timp de 3:52:18 pentru cei 45 km. BikeXpert şi BSB au ajuns repede în spatele nostru. Ca strategie, eram convins că BikeXpert ne vor depăşi în ziua a 3-a, fiind mai pe profilul lor, iar BSB ar avea şanse să ne depăşească în ziua a 4-a.

13516577_10209652505810192_4053258204159382465_nLa luptă, prin Şirnea, ziua 2 – Foto: Roxana Câmpian

Ziua a 3-a, unde noi am fi teoretic cel mai dezavantajaţi de profilul vălurit, a început cu o tură de complex după o noapte cu ploaie, iar noroiul şi mai ales pietrişul fin mi-a intrat la lanţ şi am început să fac chain suck pe foaia mică. Rezolvarea era spălarea şi gresarea lanţului, dar nu era timp de aşa ceva. Ştiam că pot urca Ciocanu în foaie mare, aşa că am decis să forţez. A fost o idee foarte bună! Cu câte o mână de ajutor din când în când de la Radu, lucru permis de regulament, am urcat Ciocanu în foaie mare cu siguranţă mai repede decât aş fi făcut-o cu foaia mică. În Şirnea am spălat lanţul în punctul de alimentare şi am putut la limită să urc panta abruptă ce precedea coborârea spre Sbârcioara. Pe celebra vale, am reuşit să facem pe bicicletă cam tot ce era posibil şi mai ales am spălat bine lanţul. Am decis să nu ungem lanţul la ieşirea de pe vale ci să o facem cu uleiul nostru, mai sus, după un mic push bike unde oricum urma să ne dăm jos de pe biciclete. Strategia era bună dacă nu aruncam eu uleiul în bălării şi am pierdut secunde preţioase să îl recuperăm. Dar lanţul meu îşi revenise, aşa că şi-a revenit şi moralul. Pe coborârea spre Prăpăstii am dat de BikeXpert care aveau pană… Mi-a părut rău, aveau şansa clară să ne bată pe traseul acesta. Pe urcarea prin prăpăstii nu i-am văzut în spate, deci probabil problema a fost serioasă (cum am aflat şi mai târziu). Urcarea a mers perfect, la fel şi coborârea spre Şirnea pe bolovani, unde am mers cu atenţie să nu facem pană. Cu roţile în sus era Pop Andrei, de la cursa de o zi şi o echipă, parcă PlayBike, probabil cu pene de la bolovani. Am ajuns repede în drumul spre complex şi am urcat bine ultimii trei km pe asfalt terminând etapa pe locul 8, în 4:22:33 pentru cei 56 km ai zilei.

13494789_888975877896428_7204707703996004472_nUrcarea finală în Şaua Strunguliţa, ziua 4 – Foto: Corina Sava

Ultima zi a mers mai bine decât speram. După ce ne-am delectat cu coborârea la biserică în Moieciu de Sus, ne-am alergat puţin pe forestier cu cei de la BikeXpert şi PlayBike, dar BikeXpert s-au detaşat bine şi i-am mai văzut doar sus în creastă, unde am ajuns împreună cu PlayBike şi am dat de Ion Trandafir care ne-a făcut nişte poze minunate. Vântul sus era impresionant de puternic! Ne-au depăşit cei de la XC Riders care păreau în mare formă. Am ajuns sus în Strunguliţa unde aştepta şi Roxana după care am coborât în Şaua Strunga şi am început coborârea epică spre Poiana Guţanului. Din nou am dat de BikeXpert care aveau iar ghinion, probleme cu lanţul, aşa că i-am depăşit din nou cu părere de rău. Am coborât în schimb mult mai bine decât mă aşteptam, nefiind depăşiţi de nimeni până jos! Lucrul acesta nu l-am mai păţit niciodată! Pe urcarea finală pe asfalt spre complex i-am depăşit pe cei de la XC Riders care trăseseră din greu să treacă de noi în creastă. Mi-a părut rău, dar chiar mergeam mult mai repede decât ei. Am terminat ziua pe locul 7 la general, cu un timp de 03:37:45 pentru cei 46 km parcurşi.

13501665_10209652546171201_3843285871798071441_nSus în Strunguliţa, ziua 4 – Foto: Roxana Câmpian

Concursul l-am terminat pe locul 7 la general, cu un timp de 16.36.35, deşi era practic locul 8 dar cei de la XC Riders – Giant abandonaseră şi aşa am mai urcat un loc.

Ne-am simţit minunat şi din nou nu am fi vrut să se termine şi să plecăm acasă… am fi vrut cu toţii ca zilele astea de MTB să continue la infinit… Sper ca Luci Clinciu să găsească puterea necesară să organizeze din nou această competiţie minunată şi peste doi ani, în 2018, unde ne vom revedea cu toţii din nou dornici de noi aventuri şi de seri minunate între prieteni de pedală!

4 COMENTARII

    • Oficial distribuirea track-urilor acestui traseu este interzisa de organizatori, deoarece trec pe proprietati private unde s-a obtinut aprobarea proprietarilor doar pentru concursul respectiv. Oricum, daca doresti cu adevarat, le gasesti.
      In alta ordine de idei, pentru cele mai frumoase parti ale traseului track-urile sunt inutile deoarece liniile de urcare si de coborare din Iezer si Leaota sunt efectiv linii marcate pe teren metru cu metru printre damburi, copaci si bolovani, pe portiuni ciclabile. In lipsa marcajului, care a fost strans integral, se va regasi doar un picior de munte sau o padure greu de parcurs pe bicicleta. Practic potecile exista doar prin marcaj, fara marcaj e doar o pajiste sau o padure pline de damburi si de crengi.

LĂSAȚI UN MESAJ