Raport de cursă – Păltiniș Stage Race 2014

0

Articolul de astazi face parte din seria 122: un weekend, 2 concursuri si 2 podiumuri. De data aceasta vorbim de Paltinis Stage Race. Sambata, 13 iulie, a avut loc Campionatul National la disciplina de Cross-Country Olimpic, in acelasi timp fiind si prima etapa din Paltinis Stage Race. Asa cum spune si numele etapei a 2-a care face parte din Triada MTB, toata aceasta activitate si decernarea premiilor a avut loc in statiunea Paltinis. Pe acelasi traseu, cu diferite modificari s-au organizat pentru mai multi ani la rand acest campionat national, iar in 2007 s-a organizat Balcaniada.

para

In ultimele zile inainte de start, vremea capricioasa parea sa ne puna bete in roate. Stiam ca traseul este foarte dificil, continand multe radacini si bolovani care in conditii umede devin foarte alunecoase. A plouat cu o zi inainte, toata noaptea si pana in ultimele 5 minute inainte de start, cand spre marea surprindere a noastra, a iesit soarele. Chiar si asa, o ploaie nu poate strica cel mai frumos traseu de XCO din tara. La start s-au aliniat aproape 200 de oameni. Ar fi trebuit sa fie mai multi, dar se pare ca pe unii i-au speriat ploaia, pe altii traseul.

Am avut de parcurs 3 ture + Startloop, care era diferit de traseul normal, am facut greseala sa nu ma informez exact pe unde se merge in startloop. Dupa start, in timp ce fugeam unii dupa altii cu o viteza mare,  m-am trezit la un moment dat ca se vireaza dreapta aproape la 360 de grade. De lovit nu am lovit pe nimeni, dar problema a fost ca nu am mai avut reflexul sa schimb placa si a trebuit sa ma dau jos si sa schimb in timp ce alergam pe langa bicicleta. In tot acest timp, am fost depasit de aproape 10 oameni. Dupa ce am potrivit raportul, am inceput sa recuperez pozitii, fortand tare pe urcari si cu grija mare pe coborare.

La un moment dat eram in pozitia 5 la general si aveam in fata pe un tip, nu-l mai vazusem pana atunci si nu stiam nimic despre el. Am vazut doar ca nu pot sa il depasesc la deal, pentru ca forta si el cat putea. Pe fiecare urcare eram in ceafa lui si nu reuseam sa trec de el. Problema mare a inceput atunci cand am vazut ca merge foarte prost la vale si mai rau, nu ma lasa sa trec, desi ii ceream asta si il presam sa mearga mai repede. Ciudat, ca la deal tot bine mergea, tragea cat putea. Devenise frustrant. Toata joaca asta a durat mai bine de un tur.

Aveam impresia ca are vreo intelegere cu cineva din fata, e drept ca pierdusem cateva secunde din cauza lui. Pana la un moment dat cand a gresit si am reusit sa il depasesc, a urmat o urcare unde spre sfarsitul ei a incercat din nou sa intre primul pe coborare, dar nu a mai reusit. Am prins avans bun pe coborare, cumva usurat, am zburat intrand in ultimul tur pe locul 4 la general. Deja erau din ce in ce mai multi oameni pe care ii prindeam din urma, dar multi dintre ei erau de bun simt si imi faceau destul de repede loc, le multumesc pe aceasta cale pentru atitudine !

Spre finalul ultimului tur, incep sa ma gandesc cine e in fata si dupa un calcul rapid, estimez ca e posibil sa fiu pe 2 la categorie, ceea ce ar insemna titlul de vicecampion national. In timp ce ma gandeam, intorc capul si il vad la 5 metri de mine pe Fabio Gatoni de la Ideal Geiger si imi dau seama ca titlul ala nu e asa usor de castigat. Continui sa fortez cat pot, cobor bine, incep ultima urcare si dau tot ce pot, ma uit in spate si avansul crescuse considerabil.

 

Incepe ultima coborare din traseul Campionatului National de XCO si cu mare grija trec linia de finis in pozitia a 2-a. Poate ca (mereu exista un “poate ca”), daca nu greseam in startloop, continuam cursa intr-o pozitie mai buna si probabil nu as mai fi dat peste “cetateanul” (rider-ul) turmentat. Mereu e loc de mai bine.

A 2-a zi a fost o noua zi de concurs, de data asta cu mai mult soare. A fost vorba de proba XCP, 30 de km cu 1200 diferenta de nivel. Dupa start, am intrat putin din nou pe traseul de XCO si am continuat sa coboram de la 1400 pana la cota 1000. Odata ajunsi jos, dupa o coborare pe o panta abrupta cu  bolovani mici si miscatori care nu iti faceau viata tocmai usoara, am inceput cea mai lunga urcare din traseu de 10 km de la 1000 pana la 1700. Ma asteptam sa fie punctul meu forte urcarea, dar nu am reusit nicicum sa imi gasesc un ritm si sa ma incalzesc. Simteam picioarele obosite si parca mai usor imi venea sa dau din pedale cu mainile. Pana spre varf am inceput sa pierd din ce in ce mai multe pozitii, din care am recuperat ulterior pe coborarea scurta si un pic tehnica. A 2-a urcare m-a gasit mai entuziast, incepusem sa imi revin si puteam sa fortez mai bine. E vorba de urcarea pe bolovani, unde ma gandeam incontinuu sa mentin linia si cadenta, linia si cadenta. Am urcat mult mai bine decat cei de langa mine, dat fiind ca am stat mai mult pe bike decat am impins la el.

Curand am inceput sa coboram inapoi spre Paltinis pe niste poteci foarte faine, dupa ce in prima parte a coborarii am parcurs un rock-garden ceva mai lung. Spre finalul coborarii il prind pe Cristi, actualul vicecampion la Elite U23, care am aflat ca luase o tranta urata. Continui in spatele lui, intram din nou pe ultima coborare din traseul de XCO si inchei Paltinis Stage Race pe pozitia 3, dupa 2 zile de concurs intr-o locatie dintre cele mai deosebite din tara, atat ca peisaje cat si ca trasee.

Articol scris de către Sergiu Paraschivu, pe care îl puteți urmări și pe blog-ul personal

 

 

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ