De câțiva ani am auzit mereu povestea unei cursiere din aluminiu atât de performantă încât e mai ușoară și mai rigidă decât o mare parte din cadrele din carbon de pe piață. Atât de bună încât are printre puținele cadre din aluminiu încă folosite în competiții de șosea la nivel înalt. Atât de exclusivistă încât este disponibilă cu echipări de top ce sar de pragul de 5000 Euro. Este vorba de CAAD12 de la Cannondale, o bicicletă de care m-am îndrăgostit doar din povești, înainte să o văd în realitate. Pentru mine, un carbon-fob, care înțelege de ce carbonul e superior dar pur și simplu nu simte nicio atracție pentru el, CAAD12 a fost mereu undeva în lista de dorințe. Să am o bicicletă de top, fără să fie din carbon, dar cu o greutate bună – e ceva ce sună exact pe sufletul meu.

Cadrul CAAD12 e recunoscut în lumea ciclismului pentru performanțele sale. S-au scris multe articole și a fost elogiat de aproape toate publicațiile celebre de ciclism. S-au făcut teste comparative cu fratele din carbon SuperSix Evo. Mereu lumea a fost încântată. Astfel că în momentul când s-a pus problema să schimb cursiera cu una mai modernă, cu rutare internă a cablurilor și cu geometrie de competiție, alegerea mea a fost simplă…

Am ales să dezvolt un proiect personal, echipând cadrul CAAD12 cu un grupset Shimano Ultegra Di2, însă cu angrenajul original Cannondale Si de proveniență FSA pe care am montat un set de foi ovale 50/35 Doval ce lucrează împreună cu pinioanele 11-28. Roțile alese sunt de la Mavic și folosesc tehnolgia tubeless a acestora: Ksyrium Elite UST, pe care le-am echipat cu anvelope Schwalbe Pro One de 25 mm. Am înlocuit tija de șa cu un model ușor din carbon și șaua cu o Fabric Scoop Flat Pro care va face obiectul altei prezentări. Restul pieselor adăugate sunt o pipă Cannondale C2 și un ghidon din aluminiu dar foarte ușor Pro PLT Compact, echipat cu ghidolină Pro Race.

CAAD12 este o raritate pe piața cursierelor. Cadre performante din aluminiu nu mai sunt prea multe prin ofertele producătorilor, iar cele care sunt în general folosesc geometria modelelor pentru amatori sau endurance, nu cea a modelelor de top de competiție. CAAD12 însă este copia fidelă a modelului de top SuperSix Evo, doar că în loc de carbon avem aluminiu, fiind numită de Cannondale ”the finest alloy racing bike ever made”.

Să trecem puțin la cifre. Greutatea cadrului CAAD12 e sub 1100 g, ceea ce îl face mai ușor decât majoritatea cadrelor de carbon entry level de pe piață, care de multe ori au greutatea între 1100-1200 g, dar cu aproximativ 260 g mai greu decât fratele de top din carbon SuperSix Evo Hi-Mod. Prețul însă e considerabil mai mic. Geometria celor două cadre este oferită de Cannondale în același tabel, fiind identică. O singură diferență ar fi că toptube-ul la CAAD12 este orizontal iar cel de pe SuperSix are o mică înclinație în spate. Și ar mai fi una, foarte interesantă: CAAD12 are cablurile pentru transmisiile mecanice rutate intern în triunghiul față iar SuperSix le are extern… interesant!

CAAD12 folosește aluminiul 6069, cu 40% mai rezistent decât cel 6061 și care la introducerea sa pe CAAD10 a reușit să scadă greutatea cu 200 g față de modelul anterior. CAAD12 vine cu îmbunătățiri mari față de CAAD10: triunghiul spate cu tehnologia SAVE este cu 50% mai flexibil pe verticală iar tija de șa care a trecut la 25.4 mm este cu 36% mai elastică, îmbunătățind confortul la un nivel foarte apropiat de modelul din carbon. Rigiditatea a fost îmbunătățită însă în zonele esențiale, cu 10% în zona headtube-ului și cu 13% în zona monoblocului care este acum de tipul BB30Right, cu 5 mm mai lat decât BB30 clasic.

Cadrul are forme complexe și suple, imitând foarte bine forma tuburilor modelului SuperSix. Toptube-ul scade în diametru și își schimbă forma în spate, dar este aproape orizontal. Prin el este rutat cablul frânei din spate.

Pe downtube-ul care de asemenea își schimbă profilul aplatizându-se către monobloc se află porturile de intrare separate pentru transmisia mecanică și pentru cea electronică, folosită în acest caz.

Cablurile transmisiei electronice ies prin porturi speciale direct lângă deraiorul spate și cel față.

Sub monobloc e un port de vizitare ce permite instalarea facilă a cablurilor, indiferent dacă e vorba de transmisie mecanică sau electronică.

Confortul este dat de sistemul SAVE format din seatstay-urile cu o formă puternic aplatizată ce permit flexarea triunghiului spate al bicicletei, dar și de tija de șa de 25.4 mm.

Seattube-ul, downtube-ul și chainstay-urile se aplatizează și se îngroașă luând o formă trapezoidală în zona monoblocului, care este foarte rigidă.

Furca este integral din carbon și este identică cu cea de pe modelul SuperSix Evo, diferența fiind doar de grafică, pe aceasta fiind imprimat elegant cu cifre romane numărul modelului: XII.

Am folosit intens bicicleta înainte de a scrie acest review, cu siguranță peste 1000 km, atât pe plat cât și la munte și chiar la mare. Impresiile sunt mai mult decât bune. Rigiditatea la pedalat este extraordinară, la nivel cu orice altă cursieră de top, iar confortul este mult peste orice alt model din aluminiu pe care l-am încercat. Practic din vibrațiile provenite de la asfaltul prost, o mare parte se pierd într-un plăcut sunet de fond metalic, care nu se regăsește la cadrele din carbon. Cu siguranță tija de 25.4 mm din carbon aduce un mare aport, deși nu iese din cadru pe o lungime prea mare, cum o face la modelul Synapse de exemplu. Zona frontală unde furca e din carbon se comportă și ea exemplar.

Un lucru însă care m-a frapat din primul moment este stabilitatea incredibilă. Am pedalat pe biciclete de top, dar mereu am avut senzații de instabilitate la vânt lateral pe viteze mari, senzații care le-am atribuit mereu geometriei și direcției foarte agresive. Nu e cazul la CAAD12 care e hiperstabilă și cu care am reușit să cobor cu viteze mult mai mari decât o făceam înainte, Strava îmi stă mărturie.

Tot Strava zice însă și că am reușit să îmi îmbunătățesc recordul personal cam peste tot unde am încercat. Pe urcările grele, greutatea de doar 7.6 kg a bicicletei, cu 1 kg mai ușoară decât modelul meu anterior CAAD8, cu siguranță își spune cuvântul. Se resimte însă și rigiditatea mai bună per total atunci când mă ridic și apăs puternic în pedale.

Revenind la greutatea de 7.6 kg, aceasta e obținută cu roțile Mavic tubeless de 1650 g perechea, cu pedalele Garmin Vector 2s destul de grele și cu transmisia Di2 care e și ea cu aproape 200 g mai grea decât una mecanică. Fără îndoială că un set de roți ușoare de top și o transmisie mecanică de nivel superior ar aduce greutatea fără probleme sub limita de 7 kg iar cu câteva piese de tuning bine alese s-ar putea ajunge sub greutatea UCI legală. Doar că în afară de roți nu cred că voi face alte modificări importante în viitor, bicicleta e fantastică în varianta actuală. Dar mai multe am încercat să vă prezint într-un mic video:

CAAD12 e disponibilă în versiune cu frână pe jantă sau pe disc, cu echipări ce merg de la Shimano 105 cu frână clasică (cea mai ieftină variantă – 7535 lei, redus la 6320 lei la data articolului) până la echiparea cu SRAM Red eTap care are un preț de peste 5000 Euro. Variantele disponibile în România le găsiți pe pagina importatorului, fiind disponibile la comandă toate modelele de pe pagina producătorului.

Preț: 7535 lei (redus la 6320 lei) pentru modelul CAAD12 105 cu frână clasică

Importator: Extreme Riders

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ