Acum citesti
Tudor Oprea despre participarea la Cape Epic

Recent întors în țară, Tudor Oprea ne-a răspuns la câteva întrebări legate de participarea sa și a lui Lucian Logigan la Cape Epic, fiind prima echipă din România care ne-a reprezentat la faimoasa competiție pe etape și în cadrul căreia au obținut un onorabil loc 35. Despre cum a fost Aventura Africană, vom afla împreună din acest interviu.

Foto: CapeEpic/Greg Beadle

1.Salut Tudor și felicitări pentru rezultat! Făcând o scurtă retrospectivă, crezi că era cu putiință un top 10 la Cape Epic?

Salut! Anul ăsta nu cred.

2.Care consideri că a fost cel mai puternic dintre voi doi? Tu sau Luci? Sau a fost de fapt o variabilă?

Cred că am fost o echipă destul de echilibrată. Am mers cam la fel. Bineînțeles, au fost zile când unul din noi s-a simțit mai bine decât celalalt, dar în ansamblu am fost cam la fel de puternici.

3.Când vine vorba de participarea în echipă, care este principala strategie pentru a termina cu bine fiecare etapă, fără să facem referire la eventuale defecțiuni tehnice?

Este foarte importantă latura psihologică, felul cum te înțelegi cu coechipierul tău. Să înțelegi că dacă el nu are o zi prea bună este important să-l ajuți și să mergi alături de el. Am vazut în cele 8 zile și echipe care nu reușeau să facă acest lucru.

4.Și pentru că tot am adus vorba, știu că a fost o problemă cu una dintre furci. Ce s-a întâmplat cu aceasta și cât a influențat această problemă poziționarea în cursă?

A fost o problemă minoră legată de blocajul furcii care nu a influențat clasarea noastră. Ne-a deranjat puțin faptul că am avut de lucru la ambele biciclete după acea etapă, dar ne-am descurcat. Binențeles ar fi fost un plus dacă se ocupa altcineva de ele. Dar în cele 8 zile am avut puțin de lucru la biciclete ceea ce a fost foarte bine.

Foto: Theo Bruwer

5.Care consideri că a fost cea mai grea dar și cea mai simplă etapă?

Cea mai grea cred că a fost etapa a 6-a, cea în care mi-a fost mie cel mai greu a fost etapa a 5-a, iar cea mai simplă a fost până la urmă etapa a 2-a care a fost scurtată cu 40 de km.

6.Din punct de vedere psihic, ați reușit să vă mențineți în cursul tuturor celor 7 etape sau au existat și momente când a trebuit să vă luptați pentru a rămâne în concurs?

Am fost ok din punctul ăsta de vedere, nicio problemă.

7.Acum că ai încheiat cu succes Cape Epic-ul și ai dobândit experiență, dacă ai avea șansa să participi mâine din nou, crezi că ați reuși o clasare mai bună?

Probabil că da. Știu mai bine cu ce am de-a face, m-aș pregăti un pic altfel și aș aborda competiția diferit.

Foto: Theo Bruwer

8.Care sunt factorii care v-au influențat negativ în decursul competiției? Mă gândesc că vremea a jucat un factor cheie, de asemenea și condițiile în care v-ați odihnit.

Temperaturile foarte ridicate din primele zile și scăzute din ultimele ne-au afectat într-adevăr. O rulotă așa cum aveau majoritatea echipelor importante ne-ar fi ajutat să ne odihnim și să ne refacem mult mai bine. A mai fost și mâncarea oferită de organizatori, în special seara, care pe Luci l-a afectat mai mult.

9.Cum arată o zi obișnuită la Cape Epic? Care este programul?

Trezire la ora 5:00, micul dejun (greu de mâncat la ora aia dar important), pregătirea de start, prezentarea la start la 6:45, start la 7:00, sosire la 11:30 – 12:30, duș, masa de prânz (aici de obicei era suficient ceea ce ne ofereau organizatorii la sosire), 14:45 masaj, odihnă, verificarea bicicletelor / mici reglaje, 18:00 masa de seară și ședința tehnică, 19:30 transmiune live pe pagina de facebook a echipei, pregatirea echipamentului pentru a doua zi, 21:00 somn.

10.Cum ți s-au părut traseele? Porțiunile tehnice nu se văd așa de bine din transmisiile live. Altfel spus, dacă ai suficientă putere dar mai puțină tehnică, poți să închei cu succes Cape Epic?

Pentru noi nu au fost zone în care să ne gândim de două ori înainte de a le aborda. Dificultatea este întradevăr ridicată și amplificată de faptul că porțiunile tehnice sunt foarte lungi și de cele mai multe ori le abordezi la viteză destul de mare. Cu capacități tehnice de nivel mediu cred că poți termina Cape Epic. Dar cu cât ești mai slab pregătit în acest sens cu atât ai mai multe șanse să cazi sau să ai probleme mecanice.

Foto: Theo Bruwer

11.Ai recomanda competiția și altor persoane? Mă gândesc că poate juca și rolul unei călătorii inițiatice, căci Africa, zic eu, este un loc bun în care să te redescoperi.

Aș recomanda oricărui pasionat de competiții de mountain bike să participe la Cape Epic. Este o experiență frumoasă. Dar eu personal nu văd mai mult de atât, latura filozofică nu mă pasionează 😊.

12.Cât de mult te-ai atașat de meleagurile africane? Dorești să revii?

Este a doua oară când particip la o competiție în Africa de Sud. Aș reveni oricând cu plăcere fie pentru mountain biking fie pentru turism. De atașat nu m-am atașat mai mult decât de oricare alt loc în care am călătorit.

Foto: Greg Beagle

13.Cum au fost organizate echipele puternice? La ce fel de desfășurare de forțe ai asistat?

Nimic spectaculos dar câteva lucruri importante care nouă ne-au lipsit: cazarea în rulotă, mecanic/team manager. Lipsuri pe care le-am luat în calcul încă din perioada pregătirilor și pe care ni le-am asumat din considerente financiare. Echipele importante au avut în general un om în plus pentru fiecare sportiv. De exemplu cei de la Trek Selle SanMarco aveau 4 sportivi și încă 4 oameni în staff. De asemenea majoritatea aveau standuri amenajate în zona de start/sosire, probabil cu sprijinul unor distribuitori locali ai brandurilor pe care le reprezintă.

14.De asemenea, cum consideri că a fost organizată competiția?

O organizare excelentă, dar nici nu mă așteptam la altceva.

15.Legat de bicicletele voastre, full-suspension-ul a fost alegerea ideală sau se putea parcurge mai bine cu un hardtail?

Full-suspension a fost alegerea perfectă. Cu suspensii care se blochează bicicletele au fost foarte rigide, iar greutatea contează mai puțin chiar dacă bicicletele noastre Scott Spark au o greutate foarte ok.

16.O ultimă întrebare: ați întâlnit și suporteri din România pe traseu?

La prolog am auzit pe cineva de pe margine la un moment dat strigând „hai române” dar cam atât.

Mulțumiri pentru timpul acordat și felicitări încă o dată pentru rezultat!

Vă mulțumim pentru interesul cu care ne-ați urmărit!

Vezi Comentarii (0)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

6 + six =