Viața fără cabluri: conducte ascunse, tijă și schimbător wireless, la test

2

De ceva timp încoace pare că preocuparea principală a inginerilor este să ascundă sau să facă să dispară toate cablurile de pe bicicletă. Soluția cu ele trase prin interiorul cadrului s-a dovedita fi una elegantă însă totodată și un chin serios pentru mecanici sau pentru cei care lucrează la propriile biciclete. Astfel, pasul natural următor a fost eliminarea completă a acestora. Iar acest lucru tocmai s-a întâmplat în Anul Domnului 2020.

Gata: am scăpat de ele! Un cockpit curat, în sfârșit.

Cei de la Magura au fost pe fază și au reușit să ascundă conductele de frână prin ghidon. Iar cei de la Sram au lansat de curând schimbătorul wireless AXS. Nu în ultimul rând, tot cei de la Magura au adus și ei în portofoliu o tijă de șa hidraulică (dropper) wireless. Cum frânele nu pot fi momentan wireless din motive de siguranță, ne-am ales cu o treabă aproape bine făcută, cel puțin la nivel de frâne aceasta abordând povestea dintr-o perspectivă estetică mai mult decât tehnică. Tehnică este poate doar repoziționarea rezervorului pentru uleiul mineral, însă principiul rămâne același.

Să vedem împreună despre ce este vorba.

Tija și schimbătorul wireless nu reprezintă actorii principali în piesa de teatru regizată de Magura, însă ei completează eficient conceptul bicicletei fără cabluri. Au fost adăugați pentru a mări spectaculozitatea proiectului, însă ceea ce a făcut Magura în fond, a fost să ascundă conductele noilor frâne prin ghidon, care trec apoi prin pipă, prin steerer-ul furcii, ieșind undeva sub acesta și continuându-și calea fie către furcă, fie către basculă (prin cadru). Astfel, rezultatul este cel puțin spectaculos, căci conductele de frână sunt acum foarte puțin vizibile sub gâtul furcii. Mai spectaculos este ghidonul, căci de prima dată de când te urci pe bicicletă, ai impresia că ceva lipsește și simți câteva furnicături date de nesiguranță: dacă n-am conducte de frână, oare bicicleta mai frânează? Nu vă faceți însă griji, este doar creierul care vă joacă feste, la fel ca atunci când v-ați urcat prima dată pe o furcă Lefty și v-ați întrebat: oare pot să mă dau pe o bicicletă cu juma de furcă? Da, poți.

Așa arată bicicleta. Curat, simplu.
Și încă o dată ghidonul în ansamblu.
Menta nu avea o formă prea grozavă. În dreapta ei se află comada pentru tija de șa hidraulică.

Magura a soluționat treaba rapid prin montarea pistonului și rezervorului în ghidon. Nu te speria, se poate scoate ușor și se poate aerisi la fel de ușor, prin demontarea manșonului. Șurubul pentru aerisire doar a migrat, de pe manetă până în ghidon. Apoi, mai este vorba despre manetă. Deși această primă varianta care este un prototip și care este aproape oribilă din punct de vedere al design-ului, se poate schimba extrem de facil în caz că o rupi. Pur și simplu o extragi din ghidon și o pui pe cea nouă. Ea are în capătul care pătrunde în ghidon o pârghie care acționează către piston. O scoți, pui alta și gata. 100 de euro.

Surpriză: conductele de frână ies prin steerer-ul furcii.
Maneta opusă cu shifter-ul Sram. Niciun cablu, pe nicăieri.
Maneta poate fi demontată foarte ușor de pe ghidon. Scoți două șuruburi apoi o tragi afară. Atât.

Nu pot spune că frânele erau extrem de puternice însă aici vorbim despre un proiect în fază incipientă. Mai sunt și câteva lucruri pe lângă pe care trebuie să le rezolvi dacă te decizi să instalezi un asemenea sistem de frânare pe bicicletă: ai nevoie de un ghidon special și o pipă specială, pe care probabil le vei putea cumpăra la un moment dat aftermarket. Altfel spus, o idee interesantă care într-adevăr adaugă un plus de simplitate bicicletei, fără să complice prea mult sistemul.

Dar partea cea mai interesantă a fost desigur transmisia. A fost pentru prima dată când am putut încerca noul Sram AXS wireless, iar sentimentul este aproape incredibil. Seamănă cu transmisia electronică de la Shimano pe care am testat-o în trecut, însă lucrează mai rapid și mai ferm. Maneta este foarte mică și ușor de acționat, iar schimbarea se face în majoritatea cazurilor foarte silențios (asta dacă nu ești genul cu piciorul greu căruia nu-i pasă cum schimbă vitezele – am mai văzut pe la concursuri, știi tu!). Sistemul este astfel simplu, având doar o manetă și un schimbător de pinioane. Ambele au acumulatorii la purtător, cel mai mare fiind integrat în partea din spate a schimbătorului, pe când cel mic (o baterie rotundă), fiind integrat în manetă (shifter). Dacă ai deja o casetă cu 12 pinioane nici nu va fi necesar să mai cumperi altceva. Mentenanța este foarte facilă și nu există ghost shifting sau probleme cu întinderea cablului, din simplul motiv că nu există unul care să pună probleme. Oricum, AXS-ul pe cât de avangardinst pare, pe atât de funcțional este. Și din păcate îți dă rapid dependență. Doar prețul ce te mai ține la distanță, schimbătorul și maneta fiind oferite în pachet de upgrade, pentru aproximativ 900 de euro (XX1) sau 850 de euro (X01, cu 12 grame mai greu). Câștigul de greutate nu este deloc mare, însă frate, chiar te simți în viitor cu agregatul ăsta.

Maneta este extrem de ușor de utilizat, chiar dacă nu are padele lungi.
Acumulatorul schimbătorului de pinioane este integrat în partea din spate. Ai grijă să nu-l lovești de-o piatră. Vei plânge în hohote!
Bateria pentru shifter. Capacul merge scos cu o monedă de 50 de bani.
Patină de carbon. Lux!
Corp din aluminiu, foarte bine finisat, cu un LED care se aprinde atunci când schimbi viteza.
Și schimbătorul în toată splendoarea sa.

Nu în ultimul rând am testat și tija de șa hidraulică și wireless de la Magura, Vyron (nu Veiron). Asta înseamnă că o poți muta oricând pe orice altă bicicletă și va funcționa de minune (dacă diametrul seat tube-ului este similar, desigur). Varianta de test nu funcționa chiar grozav, însă sunt sigur că treaba este perfectibilă sau că acel model avea o mică problemă: trebuia apăsat mai des și mai puternic maneta pentru a face tija să se ridice sau să coboare.

Comanda pentru tijă: apasă în partea de sus ca s-o ridici. În partea de jos, ca s-o cobori.
În această poză pare o tijă complet obișnuită.
Dar aici se observă receiver-ul.

Concluzii

Părerea generală este bineînțeles una pozitivă, deși soluția cu conductele ascunse cu siguranță nu este pentru toată lumea. Poate că un set de frâne wireless ar fi fost mai interesante, însă momentan, aceasta este o variantă destul de scumpă care rezolvă în fond doar o problemă estetică. Schimbătorul în schimb este cireașa de pe tort și consider că în viitorul apropiat, mai toți producătorii de transmisii ar trebui să ofere măcar 3 astfel de modele în gamă, eventual cu un preț mai normal. Tija de șa wireless este și ea de luat în seamă, te scutește de extrem de mult stres, mai ales când trebuie să tragi conducta prin cadru.

VIDEO

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ