Acum citesti
Eurobike 2018: 200 de ani de bicicletă, sărbătoriți cu multe motoare și acumulatori

Acesta a fost laitmotivul celei mai mari expoziții de biciclete din lume: sărbătorim bicicleta, căci tocmai a împlinit 200 de ani. Între noi fie vorba, să traiască nea Karl von Drais, care prin 1817 construia primul vehicul cu două roți, dar care cu siguranță nu și-ar fi imaginat că ceea ce a fost expus anul acesta la Friedrichshafen ar fi fost de departe inimaginabil pentru acea perioadă. Și chiar pentru multele perioade care au urmat. În fond, în ultimii 8 ani de când tot mă perind pe la Eurobike, nu țin minte să fi văzut o industruie de tehnologizată ca în prezent, deși este drept că ultimii doi ani dădeau deja semne puternice în acest sens.

Suficient de grăitoare pentru această ediție a Eurobike-ului: avem sisteme de frânare ABS și pentru biciclete. Doar pentru cele electrice.

Și cred că este foarte clar la ceea ce fac referire: bicicletele electrice sunt pe ordinea de zi, iar cei care au reușit să scoată capul din țară și să ajungă prin Austria, Germania, Franța ori Olanda cred că au sesizat că bicicleta electrică este acum la putere pe aici. Nici nu știu exact cum aș putea să cuprind în cuvinte esența a ceea ce se întâmplă pe străzile din Germania, fie soare, fie ploaie: „o mare de bicicliști” cred că ar fi fraza potrivită, iar o bună parte din aceasta se alimentează de la priză. Nu vă impacientați, nu vă enervați, nu vă împotriviți. Am mai spus-o și o mai repet: viitor este electric.

Mă văd nevoit să încep să povestesc mai mult despre gadget-uri, despre cum au evoluat motoarele și display-urile bicicletelor electrice, despre schimbătoare sau tijele de șei electronice și despre toate lucrurile care trimit bicicleta din epoca analoagă în cea digitală. Este la fel ca atunci când am făcut trecerea de la telefonul fix cu disc, la cel mobil, în anii 90, numai că în această industrie lucrurile se schimbă mult mai rapid. Uită-te doar la o bicicletă de acum 10 ani și uită-te la una de astăzi: e la fel cum ai compara un cetățean vesteuropean cu unul african, care trăiește undeva în lumea a 3a. Astăzi toate bicicletele, electrice sau non-electrice, pun extrem de mult accent pe design și imagine, toate arată foarte bine și au prezență, pe când dacă-mi amintesc de cele de acum o decadă, le văd doar sfrijite, cu suspensii mici, cadre cu forme drepte și pinioane insuficiente. În fine, evoluția este mai mult decât binevenită: aproape că am reușit să scăpăm de schimbătorul de foi căci nu mai pare folositor, aproape că nu mai este nevoie să reglăm schimbătoarele pentru că acum sunt electronice, aproape că nu ne mai doare spatele când cărăm bicicleta căci carbonul a devenit prietenos cu populația, aproape că nu mai avem stres la frânarea pe nisip, căci există ABS pentru biciclete. Ne aflăm într-un moment bun, unul în care și mama și bunicul ne pot însoți în tură pe munte pe o bicicletă electrică, unul în care copiii au sute de variante când vine vorba de a-și alege bicicleta, fie că este cross country, de enduro sau de street, unul în care bogătașii lumii își pot cumpăra într-un final o bicicletă de 75.000 de euro.

Atât la Yeti…
… cât și la Rocky Mountain am văzut multă, multă pasiune și dedicație. Cadrele astea arată înfiorător de bine.
Dacă tot vorbim de electrice: păi bine mă, și Bianchi?
Ferrari prezent de asemenea la Eurobike, printre altele cu jumătate de bicicletă concept.
Pirelli produce de anul acesta anvelope și pentru cursiere. De dragul imaginii au înfipt în stad și o mașină de Formula 1.
Cât am visat la momentul acesta: în sfârșit pot să am o talpă la încălțăminte similară cu profilul anvelopei. De abia aștept să merg pe aceleași trasee pe care pedalez. 🙂
Bicicleta asta a ținut standul Haibike viu în anii trecuți. Pe parcurs a fost îmbunătățită, iar anul acesta se află în cea mai bună formă de până în prezent. Ei spun că se și vinde printre altele.
Bicicleta pe care a transpirat Nino la Val Di Sole. Nu-ți cumpăra pipă ca aia doar că să fii ca el. Că n-o să fii niciodată și nici bine n-o să te simți pe bicicletă.
Cică un tip, pe numele lui Josef Fischer, ar fi mers pe bicicleta asta (Opel) de la Wiena la Berlin în 1893, în 31 de ore, 1 minut și 22 secunde. Ah și vezi că transmisia e single speed. Restul de calcule le faci tu te rog.
Din categoria obiecte pierdute.
În sfârșit un cadru Hope! Cu frâne Hope. Butuci Hope. Jante Hope. Angrenaj Hope…
Cutie de viteze de la pinion legată la o curea de transmisie. Mud-proof total.
Încă una de pe la obiecte pierdute…
O bancă construită din ceva fin. Și ușor.
Ăsta e un butuc de spate cu viteze incluse. Să nu-ți bagi nasul în el, că nu-l mai montezi la loc!
Roți de 36 de inch. La fix dacă te cheamă Shaquille O’Neal.
Unii chiar fac eforturi să le iasă bine combinațiile de culori.
Bicicleta lui Nibali asaltată de fotografi.
Anvelopa din spate nu este pentru fatbike-uri.
Noul display Nyon de la Bosch. Trebuie să recunosc, am rămas impresionat. Îți oferă toate informațiile la care te-ai gândit, chiar și pe alea la care nu te-ai gândit.
Așa arată o bicicletă electrică de 75.000 de euro, construită de PG pentru Bugatti și care cântărește mai puțin ca o cursieră. Să ghicesc: 7.000 de euro cost de producție și 68.000 de euro partea pe care o plătești tu pentru că are logo-ul Bugatti pe ea. Hai că nu-i rău. Cât un apartament în Colentina.
Designer-ul cred că a vrut să ducă produsul în zona moto. Însă din păcate nu i-a ieșit decât în partea frontală, partea din spate pare luată de la o bicicletă obișnuită.
Cele mai rapide e-bike-uri de pe piață.
Iar de încheiere, vă las jucăria asta aici. Fatbike, electric, pedalezi cu mâna, te descurci cum poți.

În fine, această ediție a Eurobike-ului mi-a întărit convingerea că migrarea spre tot ceea ce înseamnă electric nu mai poate fi oprită, nu că și-ar fi dorit cineva asta în afara unui grup de pasionați care se duelează pe Strava. În ceea ce ne privește pe noi, românii, o mică parte ne vom bucura de toate aceste beneficii, referindu-mă aici la cei care-și permit ultimele tehnologii achiziționate din magazine, iar cealaltă parte se va bucura de asemenea, însă la prețuri rezonabile, de pe la băieții care aduc biciclete „căzute din camion”. Sau din vitrină. Cum toată lumea va fi fericită, nu ne rămânem decât să bem și noi o bere în cinstea lui Karl von Dreis. Până la urmă, el ar fi fost în centrul atenției acestei expoziții, deși în afară de comunicatul de presă, nu prea i-am văzut numele menționat pe nicăieri. Geniul trebuie recunoscut și aprobat!

Dragoș Mitroi
redactor FreeRider.ro
Friedrichshafen, Germania

Vezi Comentarii (0)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

1 + 14 =