Primul ajutor pe munte: interviu cu Claudiu Codoiu

2

Claudiu Codoiu este medic chirurg urolog la spitalul Fundeni din Capitală, cu un CV impresionant și totodată prieten al FreeRider. Așadar am profitat de această ocazie și chiar dacă este „un pic” supracalificat pentru întrebările de bază pe care i le-am adresat, acesta a acceptat imediat să ne răspundă la ele și să ne ofere extra detalii acolo unde a fost cazul. Acesta este primul articol dintr-o serie mai lungă în care ne vom axa pe astfel de teme, cu răspunsuri venite de la o persoană calificată în domeniu (este destul de dificil să găsești medici pasionați de MTB între noi fie vorba), iar raspunsurile la întrebările de față se referă la situații pe care le poți întâlni pe munte, de regulă puțin probabile dacă ești precaut, însă de ajutor în cazul în care te lovești de neprevăzut. Înarmează-te cu răbdare, asimilează, sau treci direct la secțiunile marcate cu roșu dacă ești într-o situație de urgență majoră.

Foto: Ian – Pinterest.com

1.Ce facem in situatie in care cineva este muscat de o albina? De unde stim daca persoana poate intra in soc anafilactic sau nu? Trebuie asteptat pentru alte simptome sau trebuie actionat direct? Daca persoana manifesta simptomele, cum le recunoastem si ce trebuie sa facem?

Întrebarea este destul de complexă, deci să luăm lucrurile pe rând. Așadar, ce este șocul anafilactic? Anafilaxia este o reacție de hipersensibilitate generalizată, sistemică, severă, cu un debut rapid, iar principală problemă este că ea poate duce la deces. Nu există o definiție universal valabilă dar este în principal un diagnostic care se bazează mai degrabă pe manifestările clincie. Ideea de anafilaxie și mecanismul prin care se ajunge la șoc anafilactic presupune inițial o reacție de sensibilizare la un anumit alergen, adică faptul că acea persoană a mai fost expusă o dată acelui tip de substanță, organismul identificând alergenul și considerându-l nociv pentru el. Astfel, va răspunde a doua oară când va fi expus într-un mod eronat, supraamplificat. Fiind un mecanism generalizat ne referim la mai multe organe care vor răspunde și care vor fi afectate, în principal fiind vorba despre țesutul cutanat, în speță pielea, aparatul respirator, cel cardiovascular, aceste ultime doua fiind în fond cele care pun în pericol viața pacientului și aparatul gastro-intestinal. Fiind o urgență medicală, necesită recunoașterea imediată a șocului anafilactic și intervenția imediată. Așdar, nu trebuie așteptat să se întâmple ceva anume, când cineva este în șoc anafilactic vei recunoaște imediat simptomele de sufocare, de roșeață și va trebui să acționezi imediat.

Care sunt factorii care declanșează șocul anafilactic? În mare parte pot fi alimente, medicamente, substanțe chimice, substanțe alergene, diverse materiale care pot determina astfel de alergii sau chiar toxine, spray-uri, aerosoli pentru stropit via. Când vorbim despre natură, despre ceea ce poate produce un șoc anafilatic, în mare parte aici avem două mari categorii pe care le putem incrimina: fie este vorba de veninul de șerpi sau de păienjeni sau mușcătura unor de populații de insecte precum albinele, viespile sau bondarii. Există și multiplii factori care pot să amplifice sau nu reacția anafilactică a unei persoane, în principal fiind factori legați de vârstă, de boli concomitente: cei cu probleme respiratorii, precum astmul, la fel cei cu boli cardio vasculare preexistente, cei cu boli atopice și alte boli de sânge. Există și o serie de cofactori care pot influența de exemplu: efortul fizic intens (căile respiratorii răspunzând adecvat creșterii necesității de oxigen), iar o persoană care face efort poate să prezintă o reacție anafilactică mai intensă, există aici și anumite reactii alergice prezente în literatură induse de efortul fizic, infecțiile coexistente mai ales cele de căi respiratorii, cei care au deja febră, stresul emoțional, chirurgical, administarrea de antiinflamatoare (aspirina, nurofen, ibuprofen etc.), medicamente pentru care unii dintre care cei merg cu bicicleta le iau ca să nu mai resimtă atât de puternic impactul efortului fizic, pot și ele la rândul lor amplifica fenomenele de anafilaxie.

Cum putem să recunoaștem un șoc anafilactic? Vorbim despre o reacție alergenică inițial, care se poate transforma într-un șoc anfilactic. La nivelul pieii, la nivelul țesutului subcutanat și al mucoaselor în punctul de intrare vom vedea o înroșire bruscă a pielii, cu mâncărime, purit, cu o zonă care se edematiaza (n.r. se umfla), își schimbă culoarea, vom vedea la nivleul ochilor lăcrimare, edem conjuctival, edem la nivelul buzelor – și aici este foarte improtant pentru că ceea ce vedem la suprafață poate fi și înăuntru, făcând referire la calea respiratorie (la fel de bine aceasta se poate umfla și la interior) ceea ce produce o obstrucție respiratorie. Limba se umflă, pacientul nu mai poate să respire, să vorbească bine, aceași mâncărime, senzația de nas înfundat, nas care curge, de mâncărime pe căile respiratorii, respirația devenind mai scurtă și mai rapidă adică nu vom mai avea mișcări ample. Din cazuza edemațierii căilor respiratorii pacientul va produce sunete șuierătoare ceea ce trădeează spasmul aparatului respirator. In urma ingustarii caii respiratorii si a mișcărilor cutiei toracice, rapide și cu frecvență crescută, ceea ce consumă energie, poate sa apara senzația de durere în piept insotita de tuse. Mai târziu, pacientul își poate schimba culoarea normală către una albăstruie, ceea ce trădează un stadiu avansat al șocului anafilactic și trădează lipsa oxigenului la nivelul sângelui. Ultima fază este stopul respirator. La nivel de sistem cardiovascular, inima încearcă să compenseze, să trimită la luptă tot sângele, vom avea o bătaie a cordului mai rapidă – tahicaradie – pacientul poate să resimtă aceste bătăi ca palpitații, mai târziu un pic inima începe să bată mai rar, să aibă artimii, tensiunea scade, are senzația de leșin și toate acestea culminează cu stopul cardiac. Asupra sistemului nervos central, stării de conștiență, pacientul devine anxios, are o stare de neliniște, senzație de rău, va deveni iritabil, va simți dureri de cap, o alterare a statusului mental, va fi confuz, va cădea pe jos fără să își mai țină echilibrul. Manifestările gastro-intenstinale importante sunt durerile abdominabile, greață, vărsături, eventual diaree, înghițit dificil sau nod în gât. Acestea sunt semne majore care trebuie să vă alerteze imediat că o simplă înțepătură se poate transforma într-o poveste neplăcută. Toate semnele acestea despre care vorbim se instalează de la câteva minute până la câteva ore de la factorul declanșator, de aceea este important să recunoaștem cât de repede se modifică starea pacientului. Principalul loc în care se va modifica foarte repede va fi la poarta de intrare, acolo trebuie să ne îndreptăm toată atenția, să vedem cât de repede evoluează modificările în acel loc. În mare știm cum evoluează o mușcătură de insectă, se umflă un pic, însă dacă este rapidă și violentă poate fi un semn de anafilaxie. Al doilea semn de trebuie urmărit este dificultatea în respirare.

Tratamentul pentru locul anafilactic este complex medicamentos, în principal e nevoie de resurse medicale, dar există principii de tratament care trebuie începute de la locul producerii incidentului: de regulă cei care pot dezvolta șocuri anafilactice știu acest lucru, sunt avizați, majoritatea dintr ei au asupra lor o trusă pentru așa ceva. Prima dată trebuie evaluat pacientul, trebuie îndepărat factorul declanșator, în cazul de față acul de albină – la albina acul rămâne acolo unde înțeapă (la viespe, nu). Cel înțepat trebuie pus să se așeze undeva ca să nu cadă dintr-o poziție din care poate sa se lovească, se îndepărtează foarte repede acul de albină, si se întreba dacă știe că poate să facă șoc anafilactic. Apoi, trebuie alertat de urgență un serviciu medical în cazul în care pacientul se știe cu probleme. Legat de poziția pacientului, dacă starea lui se alterează, trebuie așezat în poziția de siguranță, pe o parte, în așa fel încât să evităm aspirația în caz de vomă. Trebuie redirecționat fluxul de sânge către cap, așadar este nevoie să-l poziționăm cu picioarele mai sus. Se poate evalua pulsul pacientului pentru a vedea dacă acesta este în creștere sau în scădere. Organizația Mondială a Sănatații clasifică adrenalina ca medicamentul esențial în tratarea anafilaxiei, de aceea spuneam că astfel de persoane cunosc propria situație și ai la ei de regulă o injecție de adrenalină. Adrenalina e produsă în mod natural de organsim atunci când suntem puși într-o situație de stres major, când organismul trebuei să decidă dacă rămâne să lupte cu pericolul sau fuge. Aceasta oprește sângele să ajungă către periferice direcționându-l către creier, plămâni, inimă etc. Determina bronhodilatație permițând unei cantități mai mari de aer să intre în plămâni. Crește tensiunea arterială, rata și forța contracțiilor cardiace. Toate acestea ameliorează mult din simptomele șocului anafilactic.

Injecția nu se face ca în filme direct în cord, trebuie injectată intramuscular, pe fiecare fesă se poate face o cruce, împărțind-o în patru cadrane, iar cel mai sigur loc în care putem injecta o substanță este cadranul superior exterior – înspre șold. Se face o singură doza, se așteaptă 5-10 minute să se vadă efectul, apoi se pot relua 1-2 doze la interval de 15 minute ceea ce îți conferă 30-40 de minute până când cineva poate ajunge la tine (cadru medical). Dacă pacientul este bine, cazul nu este rezolvat, simptomele se pot repeta în decurs de o oră și primele 3 zile, acesta tot trebuid să ajungă la un spital pentru monitorizare.

Dozele sunt preformate, 0.15, 0.30 etc. Sunt gata pregătite și se folosesc în funcție de gravitatea reacției anafilactice pe care o persoana a mai avut-o și în funcție de cât i se recomanda să aibă asupra sa – reactia mai puternică = concentrație mai mare. Se poate repeta o dată. Există și efecte adverse ale administrării de adrenalină și asta înseamnă că pacientul poate deveni palid, să transpire, să aibă un tremor, să-i bată inima mai repede, să devină anxios,  âsă aibă amețeli sau dureri de cap. Prezența acestor simptome după administrare ne arată că adrenalină funcționează.

Ce reținem: pacientul ce se degradează văzand cu ochii raspirator sau cardio vascular, trebuie pus într-o poziție de siguranță (pe o parte), îndepărtat elementul care a cauzat șocul, administrată adrenalina și chemat ajutor medical specializat.

2.Ce facem in cazul in care in urma unei cazaturi ne taiem intr-un fier ruginit? Trebuie actionat pe loc sau ulterior?

Probabil aici te referi la ceea ce circulă în limbaj popular, cunoscut sub numele de tetanos, nu fierul ruginit în sine este un pericol, există o bacterie care eliberează o neurotoxină care se fixează în măduva spinării și în nervi și poate să determine tetania (contracturi musculare). Bacteria poate fi găsită oriunde în sol sau în rugina din fier. Perioada de incubație este de 10 zile, deci nu se manifestă pe loc. Vaccinul antitetanic te protejează de manifestările acestei boli, iar ceea ce trebuie știut este că dacă nu l-ai făcut în ultimele 6 luni, acesta trebuie repetat. Așadar, ce rezultă din tăietura?

Pe loc trebuie acționat pentru curățarea rănii, iar fiind pe munte, trebuie spălat cu apă din bidonul de pe bicicletă din abundență și cât putem de bine, să oprim sângerarea dacă există și aici vom folosi pansamente specifice pentru a bandaja rana în așa fel încât până când ajungem acasă să nu mai supunem plaga deschisă infecției cu alți posibili germeni.

Nu doar de tetanos trebuie să ne ferim atunci când avem o leziune cutanată, există o grămadă de alte bacterii care pot provoca și ele afecțiuni, așadar rana trebuie foarte bine curățată și pansată steril. Ca o completare, în cazul în care sunteți mușcat de un animal sălbatic, trebuie făcut vaccinul antirabic. În cazul rabiei, incubația este de 10 până la 360 de zile.

3.Ce facem in cazul in care in urma unei taieturi mai serioase sangerarea nu se opreste?

După spălarea plăgii și utilizarea unui pansament compresiv. Există două tipuri de sângerare: venoasă sau arterială. Din păcate, lezarea arterelor produce o sângerare mai serioasă. Ideea este: dacă ai o rană atât de puternică încât să n-o poți opri cu pansament pe plagă sau cu pansament compresiv în jurul acestuia pe o suprafață mai mare care să tamponeze efectiv zona din care sângerează, atunci în funcție de tipul sângerării va trebui făcut un garou (fașă, material textil).

Cum se folosește garoul? Venele duc sangele spre inima; daca e taiata o vena ea trebuie oprita sub taietura; sub inseamna cat mai spre varful degetelor; iar daca este taiata o artera – care duce sangele de la inima spre distal, atunci trebuie oprita artera deasupra taieturii – adica mai spre inima. Ideea este să încercăm să oprim fluxul de sânge prin acel vas.

Alte metode sunt chirugicale, așadar este important să încerci să oprești cât mai repede și cât mai mult din sângerare în momentul respectiv și să anunți un serviciu medical.

4.Ce facem in cazul in care cineva din grup consuma plante otravitoare? Cum se poate actiona pe loc?

Aceasta întrebare o găsesc oarecum amuzantă, căci nu prea văd de ce ar consuma cineva o plantă pe care nu o cunoaște dintr-un loc pe care o consideră nesigură (râde). Trecând însă peste partea de neînchipuit a acestei idei, ca să acționezi pe loc trebuie ca persoana respectivă să scuipe și să producă un „efect de vomă”, să bea apă și să vomite din nou, apoi să ajungă foarte rapid la un serviciu de urgență. Dacă există ceva din planta consumată trebuie luată ca mostră la spital.

5.Ce facem in cazul in care suntem muscati de un animal (fie el caine, vulpe, lup etc.) – desigur, sansele sunt foarte mici, dar de unde stim daca animalul este turbat sau nu si cum trebuie actionat in consecinta?

În medicină se consideră că dacă cel mușcat nu cunoaște animalul (dacă nu este câinele sau pisica lui de casă vaccinat corect și complet), vorbim despre o mușcătură cu risc de infecție și atunci pacientul trebuie să benficieze de cele două vaccinuri: antitetanic și antirabic. Plaga locală se va trata cu o curățare cât mai bună, cu o izolare cât mai bună, apoi persoana trebuie să ajungă într-un spital ca plaga să fie tratată chirurgical.

6.Cum procedam in cazul in care cineva din grup pare sa aiba o fractura si nu mai poate continua sa pedaleze pe traseu?

O fractură de regulă se poate recunoaște usor, câteodata însă acestea pot fi complexe. Ele difera de la oasele lungi ale piciorului, la fracturi de bazin, costale, de piramidă nazală sau de craniu. Să le luăm separat: dacă este fractură de membru, superior sau inferior, poate fi ușor identificat după localizarea durerii. La fractură de membru superior se poate continua pe lângă bicicletă, pentru cea de membru inferior este necesară intervenția salvatorilor. Ce se poate face este să se așeze pacientul într-o poziție comodă, membrul trebuie izolat (să nu se sprijine în el), trebuie folosite două structuri rigide (crengi mai groase) pe care să le utilizati ca atele pentru imobilizarea piciorului respectiv. La fracturi de piramidă nazală sau costală, persoana respectivă poate să coboare ușor în cazul în care nu este un traumatism complex. Dacă este complex, atunci pacientul trebuie pus în poziție de siguranță, sângerările trebuie oprite și se așteaptă sosirea salvatorilor.

7.Ce facem in cazul in care cineva leșină? Cum diferentiem un simplu lesin de un infarct spre exemplu si cum trebuie procedat in caz de pericol?

Aici vorbim despre două situații diferite: infarct și pierdere posturală datorită unei alte afecțiuni. Infarctul este ușor de deosebit în sensul că pacientul va acuza o durere putrnică în piept, înainte momentul prăbușirii. Dacă o persoană suferă de un infarct trebuie sprijinită cât mai repede și pusă în poziția de siguranță, important este ca pacientul să nu cadă din picioare și să nu se lovească la cap de un obiect dur. Poziția de siguranță laterală este necesară pentru a nu inhala voma. În cazul unui infarct trebuie aplicat ABC-ul persoanelor inconștiente: se verifică gura pentru ca acesta să nu se fi înecat cu ceva (obstrucționează ceva căile respiratorii?), apoi vedem dacă această persoană mai respiră (îi ascultăm respirația cu urechea pe gură, dacă respiră este mai puțin probabil să fie vorba de un infact) și ultima, trebuie să punem mâna pe gât să vedem dacă mai are puls, iar dacă nu mai are este foarte posibil să fie victima unui infarct miocardic și trebuie aplicat protocolul de BLS (Basic Life Support – masaj cardiac si respiratii gura-la-gura).

8.Cum procedam in caz de dezhidratare si cum recunoastem simtomele?

Deshidratarea înseamnă ca acea cantitate de apă care trebuie să existe în spațiile intercelulare, în vasele de sânge, este mai mică decât în mod normal. Asta se întâmplă din două cauze care cumva lucrează în comun: prima este că nu introducem suficientă apă în organism iar a doua este că pierdem mai mult decât este nevoie. Cauze: diaree, diabet, vărsături dar nu cu asta ne confruntăm atunci când mergem la o tură pe munte. Principalele cauze sunt eforturile mari alături de căldura crescuta și incapacitatea de a bea suficiente lichide cate are nevoie organismul. Cum se manifestă deshidratarea? În primul rând organismul la o persoană sănătoasă va încerca să compenseze lipsa de lichide încercând să le salveze pe cele existente (spre exemplu, urina). Acea persoană nu va micționa sau va face doar 3-4 picături de urină foarte concentrată de culoare închisă. Gură uscată, ochi uscați, chiar și mecansimul de transpirație este blocat. Vor apărea crampe musculare, stări de amețeală, de dezorientare, slăbiciune fizică, spre final poate să apară și voma. În cazul unei deshidratări severe, persoana poate avea halucinații, stări de leșin și totul culminează cu o stare comatoasă. Deshidratarea nu apare brusc. Fie persoana a vomitat, fie a avut diaree cu o seară-două înainte, iar volumul său de lichide este deja redus. Dimineața mulți dintre facem ceva ce ne dishidratează mai mult, anume consumăm cafea, iar seara consumăm alcool, acestea două aruncând apa din orgasim. Ar fi bine ca persoanele care fac efort fizic, mai ales dacă nu sunt consumatoare de astfel de băuturi să nu facă asta înainte și după efort. Trebuie văzut dacă persoanele respective consumă și medicamente, spre exemplu unele dintre medicamentele folosite pentru menținerea tensiunii arteriale sunt diuretice (arunca apa din organism). O stare de efort poate amplifica acțiunea unui astfel de medicament. Deshidratarea se instalează treptat, deci este foarte important ca persoana să bea apa constant, iar efortul să fie adaptat propriilor forțe. De asemenea, îmbărăcămintea să fie adaptată temperaturii de afară, iar vara, când riscul de deshidratare este crescut, trebuie evitata expunerea prelungita la soare. Există și soluții de rehidratare cu minerale și săruri, special făcute pentru a rămâne în circulația sanguină și să mențină apă și starea de hidratare.

9.Este posibil ca simptomele de insolatie sa apara chiar in timpul turei si nu neaparat dupa aceasta, seara? Daca da, ce se poate face?

Simtomele de insolație pot apărea imediat în timpul turei, aceasta este una dintre cele mai importante afectiuni determinate de expunerea la soare și care poate deveni o condiție ce poate pune viața pacientului în pericol. Aceasta trebuie așadar imediat recunoscută, prin dureri, de cap, incoerență în vorbire, stare de leșin, halucinații, dezorientare temporo-spațială. În timpul insolației temperatura corpului poate să crească, poatei trece de 38-40 de grade Celsius. O persoană cu insolație are pielea uscată, fierbinte și mai mult ca sigur este deshidratată. Insolația de efort are debut rapid, după doar câteva ore de efort la temperaturi înalte, deși pielea transpiră organismul se supraîncălzește.

Ca acțiuni de moment, trebuie scăzută temperatura corpului cât mai repede, prin îmbibarea unor comprese în apă, prin ventilație, lichide reci, este foarte important să hidratăm persoana respectivă. Atenție la persoana care nu este conștientă, aceasta prezentând riscul să vomite apa administrată. Trebuie verificat dacă există factori agravanți pentru insolație, precum medicamentele în principal pentru afecțiuni neurologice care pot amplifica efectele insolației. Consumul de droguri este de asemenea periculos și știm asta din cazurile de dopaj: drogurile nu merg cu efortul intens și căldura în exces. Îmbrăcămintea neadecvată poate duce la insolație (haine prea groase), consum de cafea, alcool, vârsta înaintată, problemele cardiologice, probleme respiratorii chiar și umiditatea ridicată. Hidratarea nu trebuie începută atunci când apar simptomele insolației, ci aceasta trebuie facută constant, în ideea de a preveni. Nu trebuie așteptat să ne fie sete pentru a bea, se poate bea din oră în oră, poate chiar mai des, dacă este excesiv de cald.

10.Ce alte situatii neprevazute evaluezi ca mai pot aparea in timpul unei ture cu bicicleta?

În afară de consumul de plante otrăvitoare restul situațiilor le-am discutat, trecând prin traumatisme, înțepături, mușcături, deshidratare și insolație. Este necesară o pregătire teoretică temeinica, echipare adecvată în funcie de vreme, lichide suficiente, seringa cu adrenalină, pansamente, fașe elastice cu care se poate opri o sângerare si un mijloc de comunicare prin care se pot alerta serviciile medicale de urgență.

Mulțumim și ne auzim cu următoarea ocazie!

Dacă aveți întrebări legate de acest domeniu sau dacă vreți să propuneți teme pentru articole specifice, vă rugăm să ni le trimiteți pe echipa@freerider.ro, iar noi i le vom înmâna doctorului Claudiu Codoiu.

2 COMENTARII

  1. Foarte interesant si educativ articolul.
    O singura rugaminte as avea (de fapt doua), pe cat posibil incercati sa nu va mai grabiti cu publicarea articolelor inainte de corectura si editati-l putin pe acesta deoarece contine destul de multe greseli gramaticale si ortografice, lucru ce devine deranjant la citit si este pacat de munca depusa.

  2. Asta da articol!
    Si vreau sa-l completez cu ceva: cand te tai, cum te prinzi ce fel de vas (vena sau artera) ai taiat?
    M-am documentat si se pare ca este asa:
    – daca tai o vena va curge un sange mai inchis la culoare (rosu inchis, unii zic ca ar avea nuante albastrii), iar curgerea va fi linistita (sangele se scurge pe corp);
    – daca tai o artera sangele este rosu aprins, aerat, curge rapid si/sau tasneste. Daca tasneste se poate recunoaste patternul batailor inimii.

LĂSAȚI UN MESAJ