Nu se întâmplă des să ajungă la noi la test o bicicletă de top, în echiparea de Cupă Mondială, cu atât mai mult una de la un producător de elită cum e Cannondale. Totuși, cu ocazia testelor oferite de Cannondale prin importatorul lor Extreme Riders, am primit să folosim într-o tură mai serioasă modelul F-Si World Cup, noua versiune pentru 2019 a deja clasicului hardtail american, dotat cu noua furcă Lefty Ocho și echipat cu cele mai performante componente disponibile.

Am decis să testez această armă redutabilă de XC pe un traseu pe măsură, primul care mi-a venit în minte fiind urcarea din Sinaia în platoul Bucegilor prin Poteca Regală și pe Drumul de Vară. Poteca Regală, cu virajele sale strânse cu înclinație foarte mare și care se succed unul după altul vor pune la încercare întreaga geometrie a bicicletei iar piatra cubică extrem de degradată și udă va solicita la maxim anvelopele și suspensia. Urmează o bucată lungă de forestier între Poiana Stânii, Mănăstirea Sinaia și Cota 1400 unde voi vedea cum se comportă pe forestier la viteză, pe ultima bucată de pe pârtia de schi fiind proba pantelor extrem de abrupte combinate cu suprafețe de rulare foarte dificile: la alegere, iarbă cu smocuri sau pietriș cu bolovani. În final, voi vedea pe cei peste 1600 m diferență de nivel și comportamentul la coborâre în toate condițiile, inclusiv pe câteva secțiuni din traseul de freeride Old School Trail.

Din păcate testul a fost decis cam din scurt și a trebuit să merg singur, așa că nu vă pot încânta cu fotografii de acțiune sau cu filmări foarte complexe, dar am încercat să redau într-un video toate ideile și sentimentele pe care mi le-a creat bicicleta acolo, la cald!

 

Cadrul/pe traseu

Cadrul extrem de ușor și avansat are o geometrie excelentă din toate punctele de vedere. M-am simțit complet în largul meu din primul moment. Urcările abrupte nu au pus probleme, bicicleta stând cu roata față lipită de sol. Surpriza imensă a venit în virajele foarte strânse de pe Poteca Regală care de obicei trebuie să le abordez preventiv, larg, dar noul F-Si reușește să vireze fără nicio emoție iar eu am reușit să pun piciorul jos doar o dată, când butonam ceva la computer. Am urcat în ritm foarte alert pentru a vedea timpul pe care-l scot pe segment. Eram sigur că voi bate propriul record dar nu știam cu cât, mă gândeam la 10-20 de secunde, dar diferența de aproximativ 1:15 minute m-a surprins total, cu atât mai mult cu cât am resimțit un efort mult mai mic decât cu bicicleta mea, tot un F-Si dar cu 2 kg mai greu, cu cadru din aluminiu și furcă normală. Diferențele mari s-au regăsit apoi și pe restul segmentelor de pe traseu, indiferent de dificultatea lor!

Pe forestier fără dificultăți tehnice bicicleta accelerează ca o cursieră pe asfalt iar furca, odată reglată presiunea, lucrează foarte bine pe obstacolele mici și medii. Am simțit-o destul de progresivă, întărindu-se serios spre capătul cursei, dar senzația de stabilitate generală e excelentă la viteză mare.

Pe urcările extreme de pe Drumul de Vară am avut aceiași senzație de a nu regăsi brutalitatea pantei pe care o știam. De multe ori pe bucăți unde luptam cu ultima treaptă, cu noul F-Si mă regăseam pe penultimul pinion și într-un echilibru mult mai bun. Ajutat de anvelopele senzaționale, am pierdut aderența doar unde legile fizicii își apărau drepturile. Blocajul de pe ghidon al furcii (acum e clasic, pe cablu, deoarece furca nu mai ajunge până sus) funcționează prompt și impecabil așa că l-am folosit mereu când suprafața de rulare își schimba configurația.

În toate situațiile am simțit bicicleta perfect echilibrată, totul funcționând într-o armonie completă. Indiferent de calitatea terenului: pietros, bolovani, gropi, de la bicicletă nu se aude niciun zgomot în afara celui a freewheel-ului din butuc, discret și acesta. Niciun cablu nu zdrăngăne, totul e perfect silențios.

Echiparea

Transmisia aleasă este una de elită: SRAM XX1 Eagle nu poate să meargă altfel decât impecabil, angrenajul din carbon XX1 este rigid și transmite foarte bine cuplul. Schimbările de viteză sunt imperceptibile și aproape instantanee iar rapoartele sunt absolut suficiente cu foaia de 34 și pinioanele clasice 10-50, tot XX1 și acestea dar în varianta neagră nu aurie. Am mai testat transmisii Eagle dar niciodată XX1, diferența de funcționare între GX și XX1 nu e mare, și varianta ieftină merge impecabil. Pur și simplu 1×12 mi se pare soluția perfectă pentru MTB, peste orice altceva, chiar și peste Shimano Di2. Aștept cu interes să testez și noul XTR în această configurație… Pentru doritori, cadrul este compatibil și 2x având posibilitatea de a monta un suport pentru deraiorul față.

Roțile sunt un model elitist din carbon de la ENVE, reprezentând o mare parte din valoarea bicicletei. Ele au pe spate un butuc DTSwiss iar pe față unul propriu Lefty. Sunt niște roți de excepție, cu o greutate sub 1400 g setul și cu un comportament extraordinar din toate punctele de vedere. Este prima dată când mi-am pus problema serios să trec pe roți din carbon la MTB! Roțile sunt echipate cu cele mai actuale anvelope de XC de top de pe piață, perechea Schwalbe Racing Ray/Racing Ralph care oferă tot ce e nevoie pe o bicicletă de XC: aderență de încredere oricând și viteză fantastică, ajutate fiind de jantele cu lățime internă de 25 mm! Anvelopele au fost testate deja de noi aici. Din păcate, bicicleta fiind din flota de test, anvelopele sunt montate cu cameră iar acest lucru le face să nu ofere maximul de performanță dar chiar și așa, întregul potențial al noului F-Si e dezlănțuit prin ele.

Frânele sunt tot de proveniență SRAM: modelul de top Level Ultimate. Cu o senzație de folosire destul de diferită de frânele Shimano cu care am interacționat mai mult în ultima vreme, modelul SRAM este foarte puternic și modulabil, cu o manetă confortabilă. Își fac treaba ireproșabil, nu dau semne de fading și mai ales nu trag la cântar pe o bicicletă de top.

Restul componentelor sunt de asemenea tot ce este mai bun. Ghidonul flat din carbon are 760 mm lățime, mult peste ce sunt obișnuit eu la XC și mi s-a părut mare la început, dar am beneficiat mult de stabilitatea și controlul oferite de acesta, deși am avut câteva momente când era să ating cu el copacii la treceri mai înguste. Pipa scurtă și foarte ușoară contribuie la calitatea direcției. Cu siguranță combinația e o alegere excelentă pentru XC. Tija e din carbon și contribuie la confortul oferit de tehnologia Save iar șaua Prologo, probabil extrem de ușoară, mi s-a părut confortabilă și s-a făcut uitată.

Nu e etic să nu găsești și puncte negative, așa că aici s-ar include grip-urile, dintr-un cauciuc extrem de dur (dar aderent) care mi-au iritat complet mâna chiar și prin mănuși. Eu folosesc mănuși minimaliste fără niciun padding, deoarece folosesc grip-uri moi de silicon, probabil cu niște mănuși cu padding senzația e mai bună.

Concluzii

Cannondale F-Si World Cup este o bicicletă elitistă de top și se comportă ca atare. Este cu siguranță departe de bugetul pe care cea mai mare parte dintre cititori ar putea să îl plătească. Experiența de a pedala pe o astfel de bicicletă se compară probabil cu cea de a conduce un monopost de F1, cu diferența că aici tot tu este cel care pedalează, dar tehnologia are grijă ca puterea cu care apeși în pedale să fie transmisă în cel mai eficient mod posibil către sol. Geometria fantastică întinde mult limitele fizicii. Furca Ocho pare mai rigidă ca niciodată și funcționează impecabil, așa cum ne-au obișnuit furcile Lefty. Cu siguranță nu am cum să recomand bicicleta asta nimănui, cine o cumpără cu siguranță nu are nevoie de recomandarea mea. Dar cadrul, geometria și furca se regăsesc și la modelele mai ieftine din gamă, ajungând la o treime din prețul acestui model dacă alegem furca Ocho și chiar la mai puțin de un sfert dacă alegem un model cu furcă normală.

REVEDEȚI PREZENTAREA
Manevrabilitate
100 %
Viteză
100 %
Greutate (9 kg)
100 %
Preț (39.945 lei)
75 %
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentConversie și test pentru transmisia de buget 1×11 Sram NX
Articolul următorTailfin transportă bagajele pe bicicletele de top cu performanțe aerodinamice
Horaţiu pedalează şi merge pe munte de când se ştie, dar s-a apucat serios de mountain bike şi de participarea la concursuri în 2006, iar de cursieră în 2010. Când nu pedalează, aleargă pe poteci de munte, iar iarna practică schi-alpinism. Iubeşte potecile de MTB din Carpaţi şi şoselele şerpuitoare ale Alpilor. Zona sa preferată de MTB este Bran-Moieciu.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ