Acum citesti
Pregătirea pentru un concurs de MTB – echipamentul

13450047_1218341861571736_7826297979568989594_n

Foto: Catalina Cirlan, 4Munti 2016, Șaua Strungulița

După ce am văzut cum trebuie un ciclist mediu să își pregătească bicicleta și cum să se pregătească fizic și psihic pentru a trece linia de sosire a unui concurs sau a unui traseu dificil, a mai rămas de discutat doar subiectul echipamentului: cu ce ne îmbrăcăm și ce luăm cu noi?

Mă repet spunând că aceste articole presupun intrinsec că vorbim de trasee de MTB, nu de plimăreală prin cine știe ce pădure pe lângă oraș unde în caz de ceva neprevăzut varianta ”sună un prieten” e cea mai bună. Nu, pe munte chiar dacă suni un prieten sau la 112 (în cazul fericit în care ai semnal, lucru din ce în ce mai rar în ultimii ani), s-ar putea să dureze multe ore până vei primi o mână de ajutor. Așa că ar fi bine să ne pregătim să ne putem ajuta singuri. Dar asta bineînțeles fără să îngreunăm prea mult echipamentul, pentru că până la urmă vrem și un dram de performanță, atât cât se poate…

Primul sfat, înainte de orice, este ca dacă nu este vorba de un eveniment organizat unde există și alți participanți și închizători de traseu, să nu mergeți niciodată pe un traseu izolat singur. Vă puteți rătăci și accidenta cine știe pe unde, nu demult a fost căutat un imens planor prăbușit și nu a fost găsit luni de zile, ce să mai vorbim de un ciclist și bicicleta lui… Iar dacă totuși vă decideți să mergeți (am făcut-o și eu că n-aveam de ales), cineva ar trebui să știe exact care e planul și nu ar trebui să faceți schimbări majore de traseu fără să anunțați persoana respectivă. De asemenea, dați niște limite de timp generoase în care să anunțați că sunteți bine din anumite puncte unde știți că aveți semnal la telefon. Utilizarea unui tracker GPS sau a unui computer sau telefon ce transmit coordonatele în timp real pe internet (cu ajutorul Strava, Endomondo sau alte aplicații) aduce un plus de siguranță că veți fi găsit chiar dacă veți avea probleme mari. Evident, telefonul mobil e o piesă indispensabilă din echipament, complet încărcat și pus pe modul de economisire energie sau chiar oprit dacă e nevoie.

Echipamentul de protecție este foarte important în turele de MTB deoarece, spre deosebire de ciclismul de șosea, aici căzăturile sunt la ordinea zilei iar o lovitură cu capul de un bolovan este foarte probabilă. Casca este cel mai important element și nu trebuie să lipsească. Aceasta trebuie să fie în stare perfectă, omologată și mai ales să nu fie lovită puternic. Oricât de scumpă ar fi fost, casca se schimbă după o lovitură serioasă. Dacă aveți o cască foarte scumpă, puteți cumpăra una mai ieftină (dar tot omologată) pentru turele cu risc mărit. Echipamentul de protecție mai include și ochelarii. Aceștia sunt pentru unii un element indispensabil, alții cum sunt eu nu sunt atât de dependenți. Pe lângă efectele lentilelor asupra luminii și imaginii, ei au și câteva roluri de protecție: împotriva insectelor la viteză mare și a crengilor în pădure. De asemenea, pe ploaie sau prin noroi protejează ochii de picăturile de apă care ar putea slăbi vederea fix într-un moment dificil. Mănușile sunt de asemenea importante, ele oferind o protecție bună palmelor în caz de cădere. La MTB sunt de preferat cele cu degete lungi, dar până la urmă e o opțiune personală a fiecăruia.

Îmbrăcămintea trebuie să fie adaptată anotimpului, traseului și prognozei meteo. Cu echipamentul corect puteți da orice tură indiferent de prognoză (exceptând furtuna cu descărcări electrice care n-ar fi bine să vă prindă în zone expuse de creastă).

Astfel, folosiți echipament de ciclism de cea mai bună calitate pe care puteți să o aveți (posibilitățile financiare sunt de multe ori limitate). Oricum, pantalonii de ciclism sunt punctul central al îmbrăcămintei. O pereche de pantaloni cu bazon de calitate vă asigură o tură confortabilă și fără probleme. Nu uitați că pantalonii de ciclism se poartă fără lenjerie, altfel îi aveți practic degeaba: ei sunt proiectați să fie folosiți direct pe piele! Tricoul poate fi de ciclism sau nu, important e să fie unul special pentru activități sportive, din materiale sintetice de calitate sau din lână tehnică (mai scumpă dar foarte performantă). Evitați complet tricourile normale din bumbac. Tricoul de ciclism vă oferă avantajul buzunarelor în care puteți, în funcție de situație, să aveți toate lucrurile sau doar cele de care aveți nevoie mai des. Oricum este un loc la îndemână. Ciorapii trebuie să fie de calitate, tot pentru sport, cei normali provoacă răni și afecțiuni ale piciorului dacă sunt folosiți intens pentru mai multe ore. Evident, echipamentul poate fi de vară sau de iarnă, respectiv cu pantaloni și mâneci scurte sau lungi.

Pe lângă aceste piese de bază de îmbrăcăminte, în funcție de temperatură, putem folosi încălzitoare de mâini și de picioare (mânecuțe) care au avantajul că pot fi date ușor jos când se face cald. În caz de temperaturi și mai joase, pe sub tricou se poate folosi un alt tricou sau maieu tehnic, cu mânecă scurtă sau lungă după caz. Un tricou subțire din lână sau material de tip Coolmax care răcorește corpul poate fi purtat chiar și pe căldură mare! Încălzitoarele există și ele în versiune răcoritoare, pentru temperaturi mari și sunt ideale pentru cei sensibili.

Pentru perioadele de toamnă și primăvară, când temperatura variază mult, sau în zonele de altitudine, se poate folosi o vestă de ciclism sau o jachetă termică. Acestea se pot purta închise când e frig, pot fi deschise când se încălzește sau date jos de tot la miezul zilei.

Capul la ciclism este deja protejat de cască, deci nu ne bate soarele direct, dar există fesuri speciale ce se poartă pe sub cască pentru a oferi protecție solară suplimentară, protecție termică și mai ales pentru a colecta transpirația. Eu folosesc mereu o bască de ciclism, aceasta are în plus un cozoroc care poate fi purtat în față sau în spate, lăsat sau ridicat, în funcție de necesități. Poate fi folosit și un batic gen Buff. Pe mine mă ajută cel mai mult reținerea transpirației, care altfel curge pe frunte direc în ochi provocând usturime.

Pe lângă hainele de pe noi, avem nevoie de câteva haine de rezervă. În primul rând e nevoie de o foiță de ploaie. Dacă mergem pe munte, aceasta trebuie să fie de calitate, să reziste foarte bine la vânt puternic și decent la ploaie. La munte vremea se poate schimba foarte repede, indiferent de prognoza meteo. Foițele performante se fac atât de mici încât ocupă doar un mic loc în buzunarul tricoului. În plus, în turele lungi sau în locuri izolate eu obișnuiesc să mai iau cu mine o bluză tehnică de corp cu mânecă lungă, de rezervă în caz că se face foarte frig sau în cazul unui incident nedorit. Aceasta se poate rula la dimensiuni mici și se poate transporta tot în buzunarul tricoului, dar neapărat într-o pungă de protecție, altfel se va uda de la transpirație. Odată cu ea se poate împacheta și un batic tip Buff care, uscat fiind, poate fi util la nevoie.

Încălțămintea trebuie să fie de calitate și în stare bună. Verificați mai ales sistemele de închidere și fixarea plăcuțelor din talpă. E bine ca la turele ce pot implica mult împins la bicicletă să nu mergeți cu pantofi tip race, cu talpă rigidă și puține crampoane, sunt de preferat unii orientați mai mult spre aventură, cu talpa acoperită de cauciuc. Vă este mai ușor și vouă și pantofului.

Trusa tehnică trebuie să includă tot ce aveți nevoie pentru a rezolva problemele tehnice ce ar putea să apară. Cel mai important lucru este pompa, urmată de măcar o cameră de rezervă (de preferat două), chiar dacă mergeți tubeless. Este necesar și un set de petice și lipici deoarece de multe ori facem pană din nou (poate fi ceva rămas neobservat în anvelopă) sau camera de rezervă poate fi deja spartă de la transport (ar trebui verificate înainte de fiecare tură). În funcție de cum știți că e de greu de montat anvelopa pe jantă, poate fi util un set de leviere. Un set de chei imbus este însă absolut necesar, de preferat cu cheie de lanț pentru că lanțul cedează des la MTB. Pentru o reparare rapidă ar fi bine să aveți și un Quick Link. De asemenea, trusa ar trebui să conțină unul sau chiar două seturi de plăcuțe de frână de rezervă, o ureche de cadru și un pic de ulei de lanț (se poate pune într-o sticlă mică de picături în ochi). În plus, puteți lua 1-2 șnururi de reparație pentru tubeless, 4-5 bride de plastic (șoricei) și niște power tape care poate fi înfășurat pe pompă. Un spray de reparat roata ar putea să vă salveze repede la o pană, nu strică să aveți unul la voi. Cu o singură cameră și în afară de pompă și spray, restul încap toate într-o borsetă de șa mărimea medie.

Pe lângă toate acestea, ar fi recomandat să aveți o folie de supraviețuire care nu ocupă spațiu, e ușoară și vă poate salva dacă sunteți nevoiți să înnoptați sau dacă vă accidentați și trebuie să așteptați ajutoare. Dacă e spațiu, o mică fașă elastică, niște leucoplast și 2-3 tampoane ar fi bune. La magazinele de munte se găsesc mici truse medicale ce conțin toate aceste lucruri.

Dacă există cea mai mică șansă să vă prindă noaptea ar fi bine să aveți și o lanternă mică, iar dacă șansele sunt mari trebuie să aveți lumină serioasă și stop pe spate.

Nu în ultimul rând trebuie să avem băutură și mâncare suficientă. În funcție de tură, trebuie să ne dotăm cu 1 sau 2 bidoane sau chiar cu un Camelback. Este la latitudinea fiecăruia dacă în bidoane are apă, băutură sportivă sau altceva, dar hidratarea este foarte importantă și nu trebuie ignorată. Dacă pe traseu există surse de apă suficiente, se poate merge cu un bidon. Ca hrană e de preferat să luăm produse concentrate și de calitate, cum sunt batoanele și gelurile pentru sportivi. Sunt bune și alte batoane cu musli, cicocolată, etc… Sandvișurile și alte feluri de mâncare preparată de casă sunt bune, dar ocupă mult spațiu. Niște bani pentru aprovizionarea de pe traseu și pentru un eventual abandon prin autostop sunt absolut necesari. De asemenea, este bine să aveți la voi și un act de identitate în caz că se întâmplă un eveniment la care fie sunteți implicați fie doar martori.

Vara toate acestea ar trebui să încapă în buzunarele tricoului și o geantă medie sub șa. Dacă e nevoie se poate folosi fie un rucsac mic, fie o borsetă dar care nu trebuie încărcată cu lucruri grele. Nu ignorați neprevăzutul și fiți gata de orice, minimalist dar nu ignorant!

 

 

 

 

 

 

Vezi Comentarii (5)
  • buna rau asta :))
    „Dacă aveți o cască foarte scumpă, puteți cumpăra una mai ieftină (dar tot omologată) pentru turele cu risc mărit.”

    • Păi trebuie să fim realişti, dacă ai o cască de 800-1000 lei şi mergi la un concurs cum ar fi să zicem Geiger, unde şansele să nu cazi pe traseu sunt aproape zero, n-are rost să rişti să o faci praf. Poţi să ai una de 2-300 lei pentru asta. Diferenţa între căştile ieftine (2-300 lei) şi cele scumpe (peste 500 lei) nu constă în siguranţa oferită ci în greutate, design, materialele folosite, aerisire, etc…

      • Din punctul meu de vedere este gresit sa mergi la concurs si sa te astepti sa cazi. Iar daca iti permiti o casca performanta si scumpa atunci trebuie sa iti permiti si riscul de a o sparge si placerea de a o folosi chiar si la cele mai grele concursuri (se presupune ca asta este si motivul pt. care ai cumparat-o). Daca nu iti permiti riscurile, iti cumperi o casca pt. bugetul tau. Asta este parerea mea si o aplic in cazul meu. Fiecare este liber sa procedeze cum crede de cuviinta.

  • Macar de curiozitate, cam ce greutate ar avea TOATE cele enumerate mai sus ?
    Nu zice nimeni ca nu sunt extrem de utile dar cu ce greutate suplimentara plecam de la start ? 2-3-4 kg ?

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

five × two =