Acum citesti
Race report: Transfier/King of Transfăgărășan – miracolul din Carpați

14344087_1200928366646443_7239216940694576163_n

Fotografii de Radu Cristi

Merg pe bicicletă de când mă știu iar la concursuri de peste 10 ani, din vremea când aveam 3-4 concursuri în total în România, nu 3-4 pe weekend cum sunt acum și nu mi-aș fi imaginat vreodată să ajungem să avem atâtea evenimente pentru toate gusturile. Dar cel mai mult m-au impresionat participările la concursurile din Alpi: ieșirea la Oetztaler Road Marathon în 2011 m-a lăsat mut de uimire! Un concurs organizat pe șoselele montane din zonă, peste 200 km, toți închiși circulației auto și rezervați pentru o zi sportului. Nu îmi venea să cred că așa ceva este posibil acolo, în civilizație. Că eu voi prinde vreodată așa ceva aici în România mi s-ar fi părut neverosimil, dacă măcar aș fi avut ideea să mă gândesc la asta.

Și iată că 4 ani mai târziu, în 2015, niște organizatori… magicieni, probabil cu puteri hipnotice asupra interlocutorilor, reușesc în România, țara unde lumea se închină zeului mașină, să închidă pentru o zi Transfăgărășanul, cea mai cunoscută, frumoasă dar și manelizată pe timpul verii șosea a țării! Pentru prima dată un drum de așa importanță este închis pentru un eveniment ce nu implică motoare turate și gaze de eșapament!

14222305_1200929009979712_1495558385165168055_nEvenimentul a trecut ca o știre pentru mine, în mare datorită faptului de care nu sunt mândru deloc, că am ajuns aproape la 40 de ani și nu știu să înot. Așa că triatlonul nu s-a aflat printre prioritățile mele, deși mi-aș dori mult asta (și probabil cât de curând o să mă enervez și o să rezolv problema). În fine, nu acesta e subiectul. Idee e că anul acesta cei de la NoStress, organizatorii Transfier, unul dintre cele mai dificile triatloane pe distanța half-ironman din lume, ne-au făcut nouă, cicliștilor, o surpriză cu totul neașteptată și primită cu toată inima: King of Transfăgărășan, un concurs exclusiv de ciclism care profită de șoseaua închisă și care urcă plutonul de pe malul lacului Vidraru până sus la Cota 2000 la intrarea în tunel, cu startul cu 30 de minute înaintea triatlonului. Un gest care nu cred că le-a încurcat foarte mult programul și organizarea dar care ne-a adus multă bucurie în suflet nouă, cicliștilor!

Ne-am aliniat deci sâmbătă dimineața la startul de la Valea cu Pești, eu cu Roxana și cu încă aproximativ 60 de cicliști pentru cea mai plăcută cursă și cea mai liniștită zi pe cursieră pe care am petrecut-o vreodată în România!

14390875_1200924449980168_3696363437185867322_nAm luat startul și am reușit să mă țin de plutonul fruntaș fără prea mari eforturi, încălzit fiind după sprintul de la baraj până la start. A fost nevoie să las mașina acolo ca să putem pleca, deoarece îl lăsasem pe Rareș la bonă și ora 18 era prea târziu pentru noi să o luăm spre casă. Cu mici sprinturi și șicanări, ca în orice pluton, am parcurs foarte repede cei 25 km de pe malul lacului până la Cumpăna, de unde începe practic urcarea. Aici plutonul s-a spart și fiecare a pornit în ritmul propriu, ritm care în cazul meu nu era chiar ce îmi doream, mă simțeam obosit după câteva zile dificile. Am mers mult singur, m-am mai întâlnit și cu alți concurenți dar mai ales am savurat liniștea, zgomotul roților pe asfalt în răcoarea dimineții, un sentiment minunat! Am ajuns la finish un pic după 2 ore de la start, pe locul 12, după o cățărare de vis cum n-am mai avut parte de multă vreme!

Am coborât apoi în întâmpinarea Roxanei, de care am dat un pic mai sus de Capra, înainte de serpentine. Coborârea a fost de vis, cu virajele luate pe trasa ideală, fără grija mașinilor. Am urcat apoi cu ea înapoi ultimii 6 km și am coborât în ritmul ei, mai de plimbare. La coborâre am remarcat că exista o mașină de poliție în absolut fiecare intersecție de unde ar fi putut intra cineva pe șosea, incredibil! Organizarea a fost superbă! Nu au existat excepții, se mai plimbau doar mașina Salvamontului și vreo 3-4 mașini oficiale de unde se făceau fotografii și se filma!

14364748_1200924646646815_1639182452964041993_nNu ne-am grăbit deloc spre baraj, am mers lejer, relaxați, bucurându-ne de momentele frumoase! Am ajuns la mașină în timp util și acasă cu bine după practic o jumătate de zi incredibilă.

Mulțumim mult celor de la NoStress! Nu știm cum ați reușit minunea, dar sunteți tari! Sunteți un exemplu! Ați reușit să înfăptuiți un miracol în Carpați, o oază de civilizație într-o țară măcinată de obiceiuri barbare! Sperăm să ne vedem și anii următori și să păstrați și micul nostru concurs de dimineață în program! Vă iubim!

 

Vezi Comentarii (2)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

twelve + 16 =