Text de Alina Cîrja, foto Marian Poară
Dimineața ne regăsește încă la locul nostru de cort de pe valea Moldovei, într-o oarecare ceață specifică unor dimineți de vară. Reușim să adunăm tabăra cam deodată cu momentul în care a ieșit soarele și să pornim la drum.
Azi vom pedala la altitudini mai mari, în munții Suhard. Pentru aceasta revenim în pasul Mestecăniș și din Iacobeni o luăm spre dreapta pe valea Bistriței Aurii. Cu asfaltul de pe această vale am făcut cunoștiință acum câțiva ani, însă reușeste să-mi provoace ceva nervi, dat fiind faptul că bicicletele mai că nu dansau în suporturile lor. Kilometri până la cazarmele de la Rotunda se scurg destul de greu. Când suntem în dreptul DJ trecem cu mașina podul peste apele Bistriței Aurii și parcăm mașina care rămâne să ne aștepte. Tranziția din valea Moldovei până aici a durat ceva și astfel că ceasul arată aproape ora 11 când o luăm din loc. Cu destul de mult spor și beneficiind de umbra brazilor de pe marginea drumului, ne facem încălzirea pe cei aproximativ 4.5 km până în pasul Rotunda.
Aici intersectăm banda roșie care trece dintr-un masiv spre altul urmând creasta principală, în cazul de fața aceasta facând legătura între creasta munților Rodnei și cea a Suhardului. Înainte de a continua pe lungul urcuș pe care-l avem în plan tragem pe dreapta și ne refacem proviziile de apă de la una dintre cabanele de aici. Apoi, banda roșie ne mai oferă câteva momente de răgaz, înainte de a ieși în soarele arzător. Curând realizez că pentru mine e prima tura prin zonă când în jurul meu totul nu e acoperit cu alb așa că abia aștept să văd ce ascundea zăpada.
Cabana Croitor rămâne în urmă, dar în spatele nostru trioul din Rodnei se arată tot mai frumos și dornic de pozat. Încerc în zadar să le trimit salutări celorlați din „bandă” aflați undeva în zona Ineului după care ne vedem de drumul nostru.
Trecem pe lângă vreo două stâne și apoi ne apropiem tot mai mult de panta înierbată a vf. Cociorbii. De la distanță n-aș fi zis că acesta ascunde un drum perfect ciclabil. Câțiva bolovani ne-au pus pe alocuri la încercare, însă am reușit să rămânem în șeile bicicletelor. Drumul însoțit de bandă roșie de conduce spre liziera pădurii și panta mai moale ne oferă câteva minute în care mușchii se relaxează. După ce am trecut de acest pâlc de pădure intrăm în partea alpină a traseului, moment în care drumul ne duce cu gândul la drumul strategic din Latoriței. Acesta ne oferă variante care ar merge chiar pe culme, însă noi rămânem puțin sub ea și admirăm priveliștea din jur.
Articolul complet poate fi citit pe blogul Banda Roșie
