Pedalând prin Maramureș

5

Ştiu să pedalez încă de când eram mic, aveam un Pegas pe atunci cu care pedalam pe uliţa de acasă, pe atunci neasfaltată, însă adevărata pasiune pentru pedalat am descoperit-o abia în anul 2011, iar de atunci pot să afirm că bicicleta face parte din viaţa mea.

Sunt un mare iubitor de natură iar bicicleta m-a ajutat enorm să ajung în mijlocul ei, unde pot cel mai bine să mă deconectez de tot şi de toate. Sunt momente în care stau şi mă întreb oare ce-mi place mai mult: să pedalez sau să petrec timpul în natură. Un lucru e cert: ambele reuşesc să mă facă fericit iar combinaţia pedalat prin natură e ideală.

Anul 2014 a fost un an în care am pedalat doar prin judeţul Maramureş. Nu am participat la nici un concurs pentru că nu am simţit nevoia, deşi recunosc că îmi plac şi competiţiile. În schimb am ‘descoperit’ trasee şi locuri frumoase prin judeţ. Îmi place să mă aventurez pe cărări pe care nu am mai fost, chiar şi singur şi chiar dacă nu ştiu cu exactitate încotro duc. Ca atare îmi plac traseele noi, însă sunt şi de părere că acelaşi traseu e de fiecare dată altfel datorită naturii care e într-o continuă schimbare.

Mai jos, cu speranţa că nu am să devin prea plictisitor, am să detaliez câteva dintre cele mai frumoase trasee făcute în decursul anului 2014, pe bicicleta mea modestă, dar atât de dragă mie – un Scott Aspect 40.

image001

La sfârşitul lunii martie m-am aventurat la primul traseu lung, şi anume ocolul Crestei Cocoşului. Traseul a fost relativ uscat, am rămas însă întristat de defrişările masive ce au luat amploare în ultima vreme. Au fost în total în acea zi în jur a 80 de km, pe care i-am simţit din plin mai ales pe ultima urcare; era totuşi început de sezon iar tura nu a fost tocmai uşoară şi nici scurtă, însa este şi rămâne una dintre preferatele mele fiindcă cuprinde atât asfalt, cât şi pădure, atât urcări, cât şi cea pe care eu o consider cea mai frumoasă coborare pe asfalt pe care am făcut-o prin judeţ şi anume coborârea din vârful oraşului Cavnic.

În 27 aprilie am făcut un traseu nou pentru mine, cu pornire din Baia Mare – cartier Blidari şi apoi pe un drum forestier până în localitatea Baiţa. A fost un traseu interesant, la vreo 50 km, făcut într-o frumoasă zi de primăvară.

În 11 mai am ales să merg pentru prima dată în localitatea Negreia unde mi-a plăcut foarte mult. Statuile din piatră ce se iveau din când în când pe marginea drumului pe câte un dâmbuţ, drumurile asfaltate şi înguste, potecile ce m-au condus către cele 2 biserici din sat şi mai ales liniştea satului m-au fascinat şi m-au făcut să-mi propun să mai revin în acel loc. E un loc liniştit, ce oferă privelişti frumoase, inclusiv înspre Baia Mare cu al său impunător turn.

~ în 25 mai am fost în vârf de Cavnic, oraşul meu natal, după muguri de brad ~

În data de 29 iunie am făcut un alt traseu nou care mi-a plăcut mult de tot. Traseul a început din Cavnic şi a continuat prin Băiuţ – Tg. Lăpuş şi până în Baia Mare, însumând undeva la vreo 100 de km. Coborârea către Băiuţ, pe un drum asfaltat destul de spart, a fost însă una extrem de frumoasă, fiind înconjurat de brazi de o parte şi de cealaltă a drumului. Tura aceasta m-a făcut din nou să înţeleg de ce îmi place atât de mult să pedalez: pentru că pot să descopăr pe bicicletă atât de multe locuri frumoase, locuri mai puţin cunoscute de lume şi ca atare mai curate, mai liniştite.

După mijlocul lunii iulie am început să ies cu bitza atât dimineaţa înainte de servici (orele 7-9), cât şi seara după (18-19).

image017
Un traseu drag mie: BM – lacul Bodi Ferneziu – traseu curbă de nivel bulină galbenă

August. Am început luna august cu o tură faină în data de intâi, într-o zi de vineri, în drumul meu către acasă = Cavnic (oraşul meu natal), alegând traseul ce duce pe la mina Şuior. M-am pornit din Baia Mare pe la ora 18:20, iar după câţiva km mă întrebam dacă oare mai am timp să ajung pe zi la destinaţie (30 km, din care mai bine de jumătate doar urcare, iar ultima parte prin pădure). Era ciudat faptul că vedeam alţi biciclişti care se întorceau către oraş, când eu de-abia eram la început de tură. Dar parcă tocmai faptul că făceam ceva mai altfel decât ceilalţi îmi dădea curaj să merg mai departe. Pe drum m-am întâlnit şi cu o vulpe iar acasă am ajuns cu câteva minute înainte de ora 21.

image018

În 3 august am făcut un alt traseu care mie îmi place mult. Şi-mi place pentru că este greu, îmi place pentru că după ce urci câteva ore bune (o mare parte push-bike) ajungi să fi sus, la înălţime, acolo de unde lumea pare mai faină.

Punctul ţintă al traseului a fost Releu TVR Mogoşa. Urcarea cu biţa în spate de la Şuior cota 1000 personal am savurat-o din plin… să vezi lacul Bodi tot mai mic de tot mai sus pentru mine a fost ceva frumos.

Finalul lunii august a adus după sine şi începutul turelor după servici în care mergeam la cules de mure şi a apusurilor care începeau să fie din ce în ce mai faine, semn că venea încet toamna.

Septembrie. În sfârşit a venit toamna, când totul se schimbă în ale pedalatului: aerul e mai respirabil, mai curat, apusurile sunt mai faine ca să nu mai zic de natură care e divină. Ador să pedalez toamna mai mult decât în oricare alt anotimp!

Turele de seară, făcute în jurul Băii Mari, deşi erau mai scurte, având în vedere ca pe la ora 20 era deja destul de întuneric, erau o adevarată relaxare. Locaţia mea preferată a devenit în scurt timp zona satului Groşi, aflat la o aruncătură de Baia Mare, un sat ce mi-a devenit drag datorită oamenilor harnici şi gospodari pe care îi vedeam acolo.

În 14 septembrie am făcut un traseu superb, într-o zi minunată şi călduroasă de toamnă.

Am pornit din Cavnic dorind să ajung într-un sat uitat de lume, care poate nu are mai mult de 10 case, ştiut sub numele de Bloaja (deşi de câţiva ani îi zice Izvoarele). Nu ştiam exact cum se ajunge acolo, ştiam doar că am de urcat prin pădure până într-o poiană iar de acolo ar trebui să fie un drum forestier ce duce în sat. Chiar dacă la un moment dar am crezut că m-am rătăcit, am găsit portiţa ce m-a scos pe drumul Blojii. Drumul a fost prăfos, însă priveliştile au fost cu adevărat de vis. După Bloaja au urmat circa 50 de km de pedalat până în Baia Mare, unde am ajuns în jurul orei 19, după câteva ore petrecute pe bicicletă, departe de agitaţie, în natură, într-o lume simplă.

În 19 septembrie, într-o zi de vineri, o zi faină de toamnă, am repetat traseul făcut în 30 martie, şi anume ocolul Crestei Cocoşului.

În 28 septembrie, o altă zi placută de toamnă, am mers în zona Prelucilor, una dintre cele mai faine zone din Maramureş, unde se află şi cele mai frumoase sate din România. Pădurea era abia la începutul procesului de a-şi dezvălui adevăratele ei culori de toamnă.

Octombrie. Luna cu cele mai faine ture din an. Spectacolul de culori al naturii era spectaculos.

În octombrie am continuat turele scurte de seară, după servici, unde mai de fiecare prindeam câte un apus superb.

În 10 octombrie am ieşit mai repede de la servici şi am profitat de vremea bună de afară şi de toamna frumoasă pentru a merge acasă în Cavnic pe la mina Şuior.

În 12 octombrie am făcut o altă tură frumoasă de toamnă. Am urcat din nou până la Releu TVR Mogoşa, de unde iniţial am vrut să coborâm către Cavnic, însă fiindcă era destul de târziu şi nu ştiam exact pe unde e traseul, am decis să coborâm prin Negreia. Din Negreia eu m-am întors in Baia Mare prin Unguraş-Rus-Dumbrăviţa-Groşi.

În 14 octombrie mi-am luat jumătate de zi de concediu iar în 4 ore şi jumătate am făcut 2 trasee fabuloase:

  1. Plestioare – un traseu multicunoscut de cicliştii din zonă – făcut pentru prima dată în acest an – o tura superbă. Nu înţeleg nici acum de ce am stat până în octombrie ca să parcurg acest traseu…
  2. Lacul Bodi Ferneziu – curbă de nivel – Limpedea – Baia Mare

Au fost nişte ore super, un concediu aşa cum ar trebui toate să fie! Desigur, toamna a contribuit la nota 10 pe care le-am acordat-o acestor ture.

În 26 octombrie, chiar dacă se anunţau doar 13 grade la Baia Mare şi vreo 7 la Cavnic m-am pornit din Baia Mare având ca destinaţie să ajung în vârf de Cavnic, pe traseul de asfalt ce duce pe la Baia Sprie şi apoi prin diverse sate până în Cavnic. A fost o vreme plăcută, răcoroasă. În Cavnic am vizitat şcoala generală unde am învăţat, liceul, spitalul, fosta mina şi am făcut o mulţime de poze. A fost o tură de toamnă târzie.

Noiembrie

Dacă în primele câteva zile din noiembrie vremea a fost destul de rece, de prin data de 5 şi până prin 20 a început să se încălzeasca şi s-a tot încălzit până pe la vreo 20 de grade ziua.

Ca urmare, pentru a profita din plin de vremea bună, în 7 noiembrie am mers acasă în Cavnic pe la mina Şuior, ştiind că am să pedalez pe poteci pline de frunze.

Îmi place ca în fiecare an să aleg o tură pe care să o declar ca fiind cea mai faină din an. Şi ca să fie cea mai faină, nu trebuie să fie cel mai fain traseu, ci să fie genul ăla de tură care te impresionează, genul ăla de tură în care parcă toate planetele se aliniază ca să-ţi confere ţie o stare de bine… Acea cea mai faină tură din 2014 am făcut-o în data de 9 noiembrie, când m-am pornit din Cavnic înspre Budeşti; de acolo am ajuns în Breb, apoi în Mara şi apoi am început să urc către baraj Runcu. Au urmat apoi Cheile Tătarului, o zonă ce abundă în frumuseţe, şi mai apoi zona Izvoare, finalizând tura în Baia Mare.

A fost o tură extrem de faină, în care cel mai mult m-au impresionat pârâurile pline de apă şi sunetul provocat de acestea, precum şi lumina soarelui la apus ce bătea cald printre ramurile brazilor înalţi.

În 16 noiembrie am făcut ultimul traseu din anul 2014: Baia Mare – lac Bodi Ferneziu – traseu curbă de nivel – înconjor baraj – Baia Mare pe o vreme frumoasă şi destul de călduroasă, chiar dacă toamna cu ale ei frunze viu colorate era aproape pe terminate.

image104

N-aş vrea să închei, fără a menţiona despre:

  1. turele pe care le făceam în zilele de vineri seara, după servici

Dacă în timpul săptămânii pedalam prin jurul Băii Mari mai mult, vinerea alegeam să merg în oraşul meu natal cu bicicleta, aflat la vreo 30 de km de Baia Mare. Aveam 3 trasee între care puteam alege: 1 complet asfalt, altul asfalt + puţin drum de ţară şi un al 3-lea, cel mai greu, ~ 40% asfalt şi pe urmă pădure, prima parte de circa 20 km a traseului fiind doar urcare. Am mers acasă în total în 2014 cu bitza de 20 de ori, doar în zile de vineri, din aprilie până în noiembrie.

  1. folosirea bicicletei ca mijloc de transport în oraş

Pedalatul prin oraş a însemnat o mare parte din mersul pe bicicletă din anul 2014. Aproape zilnic făceam de la 4 poate până la vreo 10 km prin oraş. Mersul la servici era astfel o plăcere.

 

Cam asta a însemnat pentru mine anul 2014 într-ale pedalatului: ture făcute dimineaţa pe răcoare; ture de seară, după servici, ori de câte ori puteam; mers spre Cavnic din Baia Mare vinerea după servici; şi ture de o zi făcute duminica. A fost un an frumos, cu ture şi locuri faine!

Deşi cam nesemnificative pentru mine, în numere, anul 2014 a însemnat circa 2600 km (fără oraş) făcuţi în 88 de ture.

Pe final, ţin să dedic această postare celui care a fost cel mai bun prieten al meu, căţelul meu Lucky, şi care de curând s-a dus spre o lume mai bună. Nu voi uita niciodată cum mă aştepta vinerea la poartă şi cât de mult se bucura când mă vedea ajungând pe bicicletă! Mersul spre casă cu bicicleta nu o să mai fie niciodată la fel…

image105

5 COMENTARII

  1. Sunt frumoase si locurile mentionate de tine, insa.daca vrei sa vezi cu adevarat trasee frumoase, te invit in zona de peste deal, Sighet,Valea Marei, Valea Izei sau Valea Viseului, unde sunt niste trasee incantatoare.

  2. @Andrei: mi-ar placea ca anul acesta sa ajung si in acele locuri. Sunt constient ca inca mai am multe de vazut prin Maramures, iar acea zona de peste deal e inca nedescoperita de mine.

  3. Salut Nicu,

    2015 a insemnat pentru mine un an mai slab in ale pedalatului din cauza altor chestiuni ce au avut prioritate mai mare.
    Poti sa ma urmaresti pe pagina mea personala de facebook: cauta dupa tivadarmanu – unde mai postez poze dar mai rar. ce-i drept.
    Ne auzim pe facebook daca iti face placere.

LĂSAȚI UN MESAJ