Race report: O oră la maxim la Cross Duathlon Mogoșoaia

0

Foto de Radu-Cristi

Deși alergarea, în special cea pe asfalt, nu a reprezentat niciodată vreo mare plăcere sau prioritate pentru mine, o practic datorită beneficiilor rapide de fitness pe care le poți obține într-un timp mult mai scurt de antrenament decât pe bicicletă… Din acest motiv concursurile ce implică alergare pe asfalt sunt foarte rare la mine!

Dar o disciplină care m-a fascinat mereu e duatlonul, combinația de alergare intensă și bicicletă mi se pare ceva foarte provocator, în special în formatul clasic în care proba de ciclism e ”îmbrățișată” de două probe de alergat, una să aibă grijă să ajungi rupt pe bicicletă și a doua să pună capac și să îți dea omorul final. De aceea de câte ori am avut ocazia, fără să implice un mare efort logistic, am participat cu plăcere la astfel de duatloane, fără rezultate deosebite.

Absolut pe ultimul moment am avut în program oportunitatea să particip la evenimentul din Mogoșoaia organizat de cei de la NoStress Events, o ocazie rară dat fiind că până acum evenimentul a fost sub formă de triatlon și s-ar putea să revină la aceiași formă de anul viitor. Parcul Mogoșoaia în jurul căruia se desfășoară competiția mi-e familiar, e aproape de casă, lângă grădinița copiilor și merg des cu ei acolo la joacă sau la plimbare cu bicicleta, așa că mi s-a părut interesant și din punctul acesta de vedere.

Duatlonul a fost de tip offroad, adică la proba de bicicletă se recomanda folosirea unui MTB, dar cine mă cunoaște știe cât de dragă mi-e ideea de MTB la câmpie… așa că evident m-am prezentat la start cu gravel bike-ul GT Grade echipat cu anvelopele impresionante Schwalbe X-One Speed, alegerea perfectă pentru cei doar 13 km de pedalat din care peste jumătate pe offroad.

Având în vedere că așa, la alergările de rutină, reușesc pace-uri de aproximativ 4.50 min/km când trag tare, mi-am propus să reușesc să alerg cu 4.40 măcar prima probă de 4.5 km, iar a doua cu cât o fi să fie… Un cunoscător al alergării știe că cifrele astea sunt ridicole la nivel de competiție, elitele apropiindu-se de 3 min/km iar amatorii serioși fiind cam toți în jurul valorii de 4 sau chiar sub, așa că nu m-am stresat mult pe partea de competivitate, încercând să dau tot ce pot și atât.

Foto de Radu-Cristi

Alergarea a constat în 3 tururi de parc pe care am tras la maxim, ultima tură a fost un adevărat coșmar să păstrez ritmul inițial. Însă ceasul mi-a arătat un pace mult peste așteptări, respectiv 4.30, ceea ce mi-a indus o stare de mică euforie. La finalul celei de-a doua ture de parc însă mi-am revenit la realitate când am văzut că primii deja pleacă în tura de bicicletă și eu mai am de alergat minim 5 minute… Asta e, am dat ce am putut pe ultima tură și am intrat în tranziție să iau GT-ul de coarne…

Foto de Radu-Cristi

Tranziția nu e specialitatea mea din câte mi s-a spus, am stat mult pe acolo, peste 1 minut, dar sincer cred că am profitat să îmi trag sufletul după așa o alergare… Dar odată pus în șaua bicicletei toată oboseala s-a spulberat și am trecut pe modul ”concentrare maximă” deoarece roțile de 33 mm pe offroad, deși sunt senzațional de eficiente pe orice în afară de bolovani, necesită focus total. Alegerea bicicletei a fost perfectă: pe asfalt zburam iar pe offroad, dacă pe zonele mai tehnice nu forțam nota, pe cele mai plate accelerarea era puternică și răspunsul primit de la concurenții depășiți aproape imposibil. Practic am depășit de la început până la final în continuu, interesantă a fost ultima bucată de asfalt unde am dat de niște concurenți bine pregătiți pentru care a trebuit să apăs ceva mai mult în pedală să îi depășesc. Când am ajuns în tranziție, zona era aproape goală… un oarecare motiv de bucurie, deși urmau două ture de parc de alergare unde se va schimba roata.

Foto de Radu-Cristi

Spre surprinderea mea nu m-au depășit chiar toți pe alergare, doar câțiva, fiind totuși vorba de doar 3 km iar eu reușind, de data asta complet surprins și șocat, un pace mediu de 4.39! Ba mai mult, m-am simțit excelent! Nu puteam trage mai tare, eram complet la maxim, dar nu am avut senzația de sufocare continuă din prima rundă, probabil bicicleta mi-a ridicat mult moralul! Am terminat bine de tot, în 1.06.15, destul de fericit dacă e să ne luăm după poză…

Pe clasamentul general însă am fost plăcut surprins să mă regăsesc pe locul 17 la general și pe un loc 6 nesperat la categoria 30-39! Evident cu un timp la bicicletă mult mai bun și cu timpii la alergare mult mai proști decât cei din jur. La bicicletă, strict matematic, se pare că am cam al 6-lea timp, dar timpul include și prima tranziție, așa că cele 30.39 minute s-ar putea să fie mai puțin de pedalat efectiv. Oricum timpul e cu mai puțin de 3 minute sub cel al câștigătorului, multiplul campion de triatlon și duatlon Ciprian Bălănescu, ceea ce nu poate decât să mă bucure. Mai ales că mai există și o diferență de… peste 10 minute în plus de la alergare!

Concluzia după o dimineață trăită intens e că poate ar fi bine să mă concentrez puțin mai mult pe alergare că e păcat, 20-30 de secunde pe km pe distanțe mici se mai scad ușor prin antrenament specific. Și mi-am propus evident să mai merg la duatlon. Și să învăț să înot și să merg și la triatlon. Ar fi frumos să reușesc cândva ultima parte…

Am fost pentru prima dată la un eveniment organizat de NoStress Events, în special datorită lipsei înotului din portofoliul personal de capabilități. Pot spune că am găsit un concurs organizat exemplar, cu traseu ales interesant, marcaje și amenajări puse bine la punct, o zonă de start și entertainment de top, puncte de alimentare și pasta-party excelente și un pachet de înscriere bogat. Nota 10 de la mine pentru organizatori!

 

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentDevron Riddle 3.9 (2018)
Articolul următorPrototipul Kross Earth al Jolandei Neff, echipat cu noul XTR
Horaţiu pedalează şi merge pe munte de când se ştie, dar s-a apucat serios de mountain bike şi de participarea la concursuri în 2006, iar de cursieră în 2010. Când nu pedalează, aleargă pe poteci de munte, iar iarna practică schi-alpinism. Iubeşte potecile de MTB din Carpaţi şi şoselele şerpuitoare ale Alpilor. Zona sa preferată de MTB este Bran-Moieciu.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ