Sâmbătă 24 iunie a avut loc a 4a ediție a maratonului mtb Vidraru Bike Challenge – VBC. Cursa este una clasică de maraton și oferă trei distanțe de concurs – 34 km, 52 km și 90 km. Toate traseele sunt integral ciclabile și se desfășoară pe drumuri forestiere. Pentru unii traseele pot fi considerate monotone, pentru că nu ai și „adrenalina de potecă”, însă maraton practic asta înseamnă – anduranță pe distanță lungă și fără elemente tehnice deosebite. Cu toate astea VBC are partea sa de tehnicitate. Există multe porțiuni lungi de coborâre unde se prinde viteză foarte mare. Este important aici să fi în stare să citești terenul într-o fracțiune de secundă și să-ți dai seama dacă poți continua cu aceeași viteză, sau mai mare, sau trebuie încetinit.
Anul acesta Vidraru Bike Challenge, tura lungă 90 km, a fost inclusă în calendarul Cupei Naționale de Maraton, etapa a 2a mai precis, fapt care a atras la start mulți dintre cei mai buni maratoniști din România, cum ar fi Arpad Kelemen, Valentin Roșoagă, Alexandru Stancu, Bogdan Duca, Lucian Logigan sau Elisei Miron.
Aproape 400 de concurenți au fost finișeri la maratonul care a început la ora 9:30 într-o sâmbătă care se anunța caniculară. Vremea a fost într-adevăr călduroasă și lipsită de precipitații. Însă chiar dacă ar fi plouat traseele de concurs nu conțin noroi decât neglijabil în câteva locații.
Tura medie a fost cea mai „căutată” de concurenți, cei 52 km potrivindu-se majorității. Traseul a plecat în urcare ușoară pe asfalt, pe Transfăgărășan, dinspre Căpățânenii Ungureni spre lacul Vidraru. Urcarea a devenit mai accentuată odată ce plutonul s-a apropiat de baraj, însă fiind în continuare pe asfalt, toată lumea își putea face încălzirea dacă nu a apucat înainte de start.
Ajunși la baraj traseul de concurs a luat-o la stânga, spre Cumpăna, intrând pe forestier. Drumul începe imediat cu tunelul neamenajat și destul de lung. Întunericul i-a făcut pe concurenți să parcurgă lungimea tunelului cu precauție pentru că efectiv nu vedeai nimic. Însă mai departe toată lumea s-a întâlnit cu prima urcare a concursului.
De-a lungul celor 52 km concurenții de la tura media au avut practic 5 cățărări semnificative, majoritatea lungi și demne de maraton. Fără aspecte deosebite tehnice, dar care îți solicitatu serios rezervorul de combustibil. Adaugă și faptul că temperatura media a fost de 23 grade cu maxime de 32 și obții un adevărat test de anduranță.
Dar specificul maratonului Vidraru Bike Challenge sunt coborârile care se desfășoară și acestea pe drumuri forestiere. Având vizibilitate bună și spațiu suficient de manevră, așadar fără poteci înguste și tehnice, ești tentat să o lași să curgă la vale cu viteză foarte mare. S-au prins viteze și de peste 60 kmh pe aceste forestiere. Experiența este foarte importantă în aceste momente pentru că trebuie să citești terenul rapid, trebuie să cunoști aderența anvelopelor tale, să cunoști performanțele frânelor și trebuie să știi cu cât timp înainte de viraj trebuie să frânezi. În caz contrar pot avea loc și accidente, așa cum s-a și întâmplat.
Porțiunea finală din VBC conține câțiva kilometri de asfalt în coborâre extrem de abruptă. Acolo se prinde viteză fulgerător de repede și din nou trebuie să-ți cunoști limitele tale și ale bicicletei, mai precis ale frânelor. Chiar și eu am surprins un mic accident în timp ce urcam cu mașina pentru a recupera pe cineva de pe traseu. Un concurent aflat în viraj, nu a reușit să frâneze la timp și s-a oprit în șanț. Din fericire era pe final de frânare și căzătura nu a fost gravă.
Însă per ansamblu maratonul este potrivit pentru începători fiind lipsit de secțiuni tehnice cu bolovani sau rădăcini pe urcare sau coborâre unde ai nevoie de tehnică pentru a le traversa altfel decât pe lângă bicicletă.
Pentru mine nu a fost prima participare. Cunoșteam traseul și așteptam cu nerăbdare startul. Știam că se începe lejer pe asfalt așa că nici nu a fost nevoie să-mi fac încălzire înainte de start. Am făcut-o pe primii kilometri până sus la baraj. În prealabil am studiat foarte atent profilul traseului și mi-am dozat energia în așa fel încât să pot termina în forță, mai precis pe ultima cățărare pentru că finalul finalului a fost la vale la asfalt.
Având în general probleme cu crampele musculare am folosit două fiole PowerBar cu magneziu la kilometrii 25 și 45. După care gelurile energizante le-am folosit cu 1-2 km înainte de urcări. Pe final însă mă simțeam atât de bine încât la cățărarea finala și super abruptă, n-am mai avut nevoie de nimic. Tonusul muscular și mental era atât de bun încât parcă zburam.
Pentru noi amatorii, este important ca aceste concursuri să fie luate în joacă pentru că noi participăm de plăcere, din pasiune. Dacă o faci din obligație sau pe parcurs începe să te ajungă deprimarea că e prea multă urcare, noroi, prea cald sau știu eu ce, deja cursa devine un chin și sunt mari șanse să nu-ți mai placă pe viitor. Este important să dai tot, pentru că este totuși concurs, dar trebuie să păstrezi echilibrul între fair play, efort și plăcere. Pentru mine a fost o cursă excelentă confirmată și de o clasare decentă pe locul 6 la categorie și 30 la general Tura Medie.
La Elite și legitimați FRC treaba stă însă altfel. Acolo pretențiile și așteptările sunt altele, și din partea concurenților, dar și din partea organizatorilor. Kelemen Arpad de la NoMad Merida CST, câștigător la Elite Masculin pentru a 3a oară la VBC, a fost alături de noi și ne-a povestit cum a fost la Tura Lungă.
„Vidraru Bike Challenge este un concurs care mă atrage în fiecare an având un traseu lung, 90 km cu urcări lungi și foarte lungi. Tipul ăsta de traseu mă avantajează când sunt în formă”, spune el după finalul cursei. „În schimb lipsesc coborârile tehnice și potecile montane. Totuși e un traseu cu peisaj frumos și cu aer curat. Deloc rău. Anul acesta VBC a inclus o etapă din Cupa Naționala de maraton fapt care a atras foarte mulți dintre cel mai buni sportivi din țară. Așadar am știut că trebuie să fiu foarte pregătit și odihnit la start.”
Kelemen a câștigat relativ ușor el conducând cursa de la start până la finiș. A terminat cu un avans de aproximativ 3 minute față de locul 2, Valentin Roșoagă tot de la NoMad Merida CST, în ciuda faptului că a avut o mulțime de probleme tehnice. „De minim 5 ori m-am oprit. Odată am pierdut bidonul de apă și de patru ori a trebuit să mă opresc să umflu cauciucul cu capsule de CO2”, povestește Kelemen. „Anvelopa a fost tăiată cumva pe lateral, iar soluția antipană nu a reușit să repare. Pe ultima coborâre am mers pe jantă, până când am descoperit că mai am în buzunar încă o capsulă. Așa am reușit să ajung la finiș. Bicicleta Merida Big Nine Team 2017 s-a comportat excelent și mă simt în formă mult mai bună decât anul trecut.”
Organizarea evenimentului însă nu l-a încântat prea mult pe câștigătorul maratonului. „Dacă se întârzie premierea trebuie anunțat”, spune el. „La ora 14:30 m-aș fi întors la cazare să fac dus și să mănânc ceva normal, să nu ratez premierea care trebuia să înceapă de la ora 15. Am așteptat acolo la 33 de grade în haine de ciclism murdare și pantofi SPD, obosit și nemâncat, pana la 17:30. Ca toată lumea, am crezut că premierea urma să înceapă peste 5 minute. Pentru mine așteptarea asta a fost chiar mai dificilă decât maratonul de 90 km. Și când am fost chemați pe podium au fost câteva greșeli. Nu au fost cupe, unii au primit diplome, alții nu”, povestește Kelemen Arpad după concurs, ușor dezamăgit.
VBC fiind etapă de Cupă Națională, pentru cicliștii de top importanța concursului merge dincolo de faptul că se câștigă ceva financiar din asta. „N-am alergat după premiu”, spune el. „Fiind etapă în Calendarul FRC, banii primiți la premiere sunt un lucru secundar. Dar premiile mi s-au părut mult prea modeste în comparație cu edițiile precedente sau la alte concursuri. Când sunt taxe de înscriere de 130 lei, iar un concurent clasat pe 3 primește 100 lei.”
Vidraru Bike Challenge 2017 a fost a doua etapă în cadrul Cupei Naționale de Cross Country Maraton a Federației Române de Ciclism. Următoarea etapă va avea loc pe 19 august în cadrul competiției Transilvania Bike Trails Race de la Viscri.
Intaresc cele spuse in articol
Premiere amanata foarte mult, fara nici un anunt, intr-o zi si la o ora cand caldura si lipsa zonelor umbrite au creeat probleme
As mai puncta si la start, totala dezorganizare, era un haos general
Si toate, da, la o cursa unde inscrierea a costat si 130 ron !