Alexandru Stancu câștigă (și) Trofeul Muscelului, ediția 2017

1

Nu, nu este nicio eroare. Nu am scris două articole cu același titlu, ci am amintit de același sportiv care a reușit să bifeze două podiumuri într-un weekend. Ambele pe aceeași treaptă, adică pe prima. Cred că e un sentiment fain.

O cursă bună pentru Stancu astăzi, dar sub presiunea lui Vlad Dobre.
Agitație mare în fața primăriei, locul de start cu trotuarul peticit. Alo, dom’ primar, ne mișcăm mai cu talent?
Cei de la Vee Tire și-au făcut simțită prezența în acest weekend.
Și o bicicletă numa bună de-un table top.
Participanții cu emoțiile de rigoare înainte de start.

Alexandru Stancu (Dinamo-BikeXpert) a reușit și astăzi să se impună în fața adversarilor la categoria Elite, fiind urmat la scurt timp de către Vlad Dobre (pe care l-ai văzut mai des probabil pe cursieră) și de Atilla Madaras, camarad la aceeași echipă cu Alex. Din fericire, n-am avut parte de a doua zi de toamnă (precum cea de ieri), ci de o zi primăvăratică, ploaia luând într-un final decizia să ne ocolească. Astfel, atât traseul scurt cât și cel lung au fost cât se poate de practicabile, fără noroi, cu câteva rădăcini ude ici-colo și cu binecunoscutele porțiuni tehnice.

Pe prima urcare, cei doi coechipieri de la Dinamo-BikeXpert încă erau împreună.
După prima coborâre însă, Vlad Dobre era deja destul de aproape de Alexandru Stancu…
… urmat la ceva timp de către Attila Madaras.

Și pentru că tot am ajuns la capitolul traseu, astăzi, rănit fiind, am avut ocazia să stau și să cuget, să ascult participanții, să mă gândesc la ce voi mânca la prânz dar și să depănez singur câteva amintiri. După ce-am răscolit serios prin sertarele prăfuite, am realizat că în cei 18 ani de când pedalez, nu am auzit niciun prieten să înjure vreo urcare sau vreo coborâre, pe mine nici atât. Sună bizar? Pentru cei care știu ce înseamnă MTB-ul probabil că da, pentru alții este o temă la ordinea zilei. Așadar, am realizat că nu-s singurul care meditează cu voce tare, ci că printre participanți au fost foarte mulți, nervoși, iritați, deranjați, atât de urcări cât și de coborâri. Și m-am întrebat: oare de ce mai participă la astfel de concursuri? E clar că MTB-ul nu pentru oricine și la fel de clar că un traseu de maraton o să te solicite. Știi cât de simplu este să te uiți pe datele traseului legate de distanță și diferență de nivel? Foarte! Faci asta înainte să te înscrii și vei realiza că nu te mai trezești înjurând… traseul. Sper să fie totuși clar: m-am adresat acelora care s-au adresat traseului.

Prima urcare a pus ceva probleme primei jumătăți a concurenților.
Relaxare după prima porțiune de urcare.
Dacă nu ești în primul pluton, cu greu mai poți urca apoi pe bicicletă. Aglomerația scade viteza de deplasare considerabil, deci nu-ți rămâne decât s-o iei pe lângă.
Gerhard Dumitrescu pe finalul primei coborâri, sub privirea ageră a lui Ionel Duță.
Copiii ăștia… 🙂
Momentul acela când… (completează tu).
La ce te uiți? N-ai mai văzut o fată pe un S-Works?

Lăsând această situație tragi-comică deoparte, trebuie să vă spun că Trofeul Muscelului este un maraton de dificultate medie, nicidecum unul greu, iar acele coborâri, chiar și micile porțiuni tehnice sunt cât se poate de firești. Chapeau pentru cei care l-au parcurs cu zâmbetul pe buze. Lor chiar li se adresează acest sport.

Puțină promovare a zonei. Arhitectura din zonă este deosebită și über-tradițională așa cum ne spun specialiștii.

Revenind la ziua de astăzi, la linia de start s-au aliniat aproximativ 400 de concurenți, startul fiind unul pe asfalt, în spatele mașinii de poliție, continuând apoi cu o urcare mai zdravănă de aproximativ 7 km, diferența de nivel fiind după prima coborâre mai dulce. Așadar, destulă lume în Câmpulung încât să-mi tresalte inima de bucurie, atât pentru zonă cât și pentru sport în sine.

Urcare grea pe single trail. Dacă nu vii aici cu raportul potrivit e greu de crezut că mai urci.
Se văd mici de sus, dar în realitate îți pot pune probleme serioase rădăcinile astea.
Rădăcini și pe urcare, desigur.
Nu, nu, te rog nu spre mine, sunt deja avariat!
Karina Kubat a fost prima fată care a ajuns aici, însă pe traseul de la tură scurtă, pe care a ajuns din greșeală.
Flow mult prin zona asta. Love it!

Am văzut dueluri, am văzut sprinturi de final și ceva lume pe traseu încurajând concurenții, lucruri care se încadrează în normal. Pe de altă parte, cred că astfel de competiții ar trebui să strângă cel puțin 7-800 de participanți la start, iar în acel moment vom ști cu siguranță că am făcut un pas mare înainte. Vom ști clar că nivelul a crescut, iar când se va întâmpla asta, sigur vom avea și doi concurenți pe care-i trimitem la Cupele Mondiale și care ne vor reprezenta cel puțin în top 10. Până atunci însă, antrenați-vă cât puteți, căci MTB-ul este cea mai frumoasă experiență pe care v-o poate oferi bicicleta.

Și mai mult flow.
Poziție corectă, privirea urmărește traseul. Well done!
Cât despre rădăcini, oameni buni, nu mai trageți de frâne! M-am decis să fac un tutorial despre abordarea acestor porțiuni de traseu. Rămâneți pe frecvență, urmează!
Decizii, decizii…

Ne vedem cât de curând pe canalul nostru de Youtube!

Dragoș Mitroi
redactor FreeRider.ro
Câmpulung Muscel, Argeș

 

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ